Domnul Dumnezeu M-a ajutat, de aceea nu M-am rușinat, de aceea Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine.
Isaia 50:7
Ascultă ediția audio aici.
Tinerii au un exemplu în Daniel și, dacă sunt fideli principiului și datoriei, vor fi instruiți asemenea lui Daniel. Din perspectiva înțelepciunii lumii, Daniel și cei trei prieteni aveau toate avantajele asigurate. Dar chiar în acest punct avea să vină primul lor test. Principiile lor trebuiau să intre în coliziune cu indicațiile și aranjamentele împăratului. Ei trebuiau să mănânce hrana și să bea băutura de la masa lui. (…) „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce” (Daniel 1:8).
Această cerere nu a fost înaintată cu o atitudine de sfidare, ci prezentată ca o mare favoare care li s-ar fi făcut. (…) Daniel și tovarășii lui (…) erau manierați, amabili, respectuoși, posedând harul blândeții și al modestiei. Acum, când au ajuns la test, Daniel și prietenii lui s-au poziționat cu totul de partea neprihănirii și adevărului. Ei nu au acționat din capriciu, ci în mod cumpănit. Ei au hotărât ca, întrucât nu consumaseră carne în trecut, aceasta să nu facă parte din alimentația lor nici în viitor. Și, întrucât vinul era interzis tuturor celor care se angajau în slujirea lui Dumnezeu, ei au decis să nu-l consume. (…) Daniel și prietenii lui nu știau care urma să fie rezultatul deciziei lor. Nu știau decât că i-ar fi putut costa viața, dar au hotărât să rămână la calea dreaptă a strictei temperanțe, chiar și în curțile desfrânatului Babilon. (…) Comportamentul bun al acestor tineri i-a făcut să obțină favoarea. Ei și-au lăsat cazul în mâinile lui Dumnezeu, urmând o disciplină a renunțării de sine și a moderației în toate lucrurile. Și Domnul a cooperat cu Daniel și prietenii lui. (…) Aceste detalii au fost păstrate în raportul istoriei copiilor lui Israel ca o avertizare pentru toți tinerii: să evite obiceiurile, practicile și satisfacerea dorințelor care L-ar putea dezonora pe Dumnezeu în vreun fel.
