Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
Numeri 23:19
Ascultă ediția audio aici.
Cei care vorbesc continuu de îndoieli și cer dovezi suplimentare pentru a-și alunga norul de necredință nu construiesc pe Cuvânt. Credința lor se sprijină pe circumstanțe și este întemeiată pe simțăminte. Dar simțămintele, oricât ar fi de plăcute, nu sunt credință. Cuvântul lui Dumnezeu este temelia pe care speranța noastră cerească trebuie să fie edificată.
E o mare nefericire să fii un sceptic cronic, uitându-te și gândindu-te la propria persoană! În timp ce privești la tine însuți, în timp ce aceasta este tema ta de gândire și de discuție, nu te poți aștepta să te asemeni cu imaginea lui Hristos. Nu sinele este salvatorul tău. Nu ai nicio calitate răscumpărătoare în tine însuți. „Eul” este o barcă ce ia prea multă apă ca să se îmbarce credința ta în ea. Pe cât de sigur pe ea ești și te încrezi în ea, pe atât de sigur va naufragia. Barca de salvare, la barca de salvare! Aceasta este unica ta sursă de siguranță. Isus este căpitanul bărcii de salvare și niciodată El nu pierde vreun pasager.
Noi avem nevoie de mai multă atmosferă cerească împrejurul sufletelor noastre. Buzele noastre trebuie să fie atinse de cărbunele aprins de pe altar. Avem nevoie să auzim cuvântul lui Hristos: „Fii curat!” Dacă noi am răspândit întuneric, dacă am acumulat gunoi, dacă am adunat grămezi de dubii, dacă am semănat semințele îndoielii și descurajării în mintea altora, Domnul să ne ajute să ne vedem păcatul! Nu ne putem permite nicio sămânță de îndoială pentru că ea va germina și va ajunge un seceriș amar. Ar trebui să luăm aminte la îndemnul: „Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră” (1 Petru 1:15). Odată semănată îndoiala, este dincolo de puterea omenească să fie îndepărtată. Numai Dumnezeu o mai poate smulge din suflet. (…)
Un lan mare de promisiuni ale lui Dumnezeu ne-a fost pus înainte și pe acestea ne putem întemeia credința, speranța și dragostea. În aceste haruri biserica poate străluci și poate fi pentru lume o reprezentare vie a neprihănirii lui Hristos. Credința vie apucă mâna puterii divine și este o ancoră a sufletului, sigură și stabilă. (…) Ioan declară: „Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră” (Ioan 5:4).
