STĂRUIȚI ÎN DRAGOSTEA FRĂȚEASCĂ.
EVREI 13:1
Niciun membru al familiei nu se poate închide în sine. (…) Dacă este plin de dragostea lui Hristos, atunci va da pe față amabilitate, bunătate, o atitudine plină de respect față de sentimentele celorlalți și le va transmite celorlalți, prin acte și atitudini de iubire, un sentiment plăcut de afecțiune, de recunoștință și de fericire. El va demonstra că trăiește pentru Isus și va învăța zilnic la picioarele Sale, primind lumina și pacea Lui (Youth’s Instructor, 22 iunie 1893).
Cea mai atentă cultivare exterioară a bunelor maniere nu este suficientă pentru a înlătura complet irascibilitatea, judecata aspră și vorbirea nepotrivită. Adevărata înnobilare nu se va manifesta niciodată atâta vreme cât eul este considerat obiectul suprem. Dragostea trebuie să domnească în inimă. Un creștin adevărat își primește motivația acțiunilor din dragostea sinceră pentru Învățătorul său. Din rădăcinile sentimentelor sale față de Hristos izvorăște un interes neegoist față de frații săi.
Dintre toate lucrurile care sunt căutate, hrănite și cultivate, nu este nimic atât de valoros înaintea lui Dumnezeu ca o inimă curată și o dispoziție plină de mulțumire, de recunoștință și de pace.
Dacă armonia divină a adevărului și a dragostei există în inimă, aceasta se va manifesta în cuvinte și în acțiuni. (…) Spiritul adevăratei bunăvoințe trebuie să locuiască în inimă. Dragostea îi dă celui care o are har, maniere alese și un comportament plin de farmec. Dragostea luminează chipul și îndulcește glasul; ea purifică și înalță ființa umană. Îl aduce pe om în armonie cu Dumnezeu, pentru că ea este o însușire cerească (Căminul adventist, pp. 425–426).
Nu-i îngăduiți egoismului să trăiască în inimă sau să găsească loc în căminul vostru. (…) Când toți sunt membri ai familiei regale, atunci se va manifesta adevărata politețe în viața celor din casă. Fiecare membru al familiei va căuta să o facă plăcută pentru ceilalți membri ai familiei (Tragedia veacurilor, p. 143).
