Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei.
Galateni 5:24
Ascultă ediția audio aici.
Noi nu suntem ai noștri. Am fost „cumpărați cu un preț” (1 Corinteni 6:20), „nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur (…), ci cu sângele scump al lui Hristos” (1 Petru 1:18,19), „pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei” (2 Corinteni 5:15).
Toți oamenii au fost cumpărați cu acest preț infinit. Turnând întreaga comoară a cerului în lumea aceasta, dându-ne prin Hristos întreg cerul, Dumnezeu a cumpărat voința, sentimentele, mintea, sufletul fiecărei ființe umane. (…) Toți oamenii sunt proprietatea Domnului.
Expresia „cumpărați cu un preț” înseamnă totul pentru noi. În semn de considerație față de prețul plătit pentru noi, să nu-I oferim noi corpul și sufletul nostru Celui care ne-a cumpărat cu sângele Său? Ceea ce El a răscumpărat să nu păstrăm noi într-o stare integră, curată și sfântă, pe cât este posibil? (…) Chiar și corpul nostru a fost salvat de El cu un preț infinit, dându-Și propriul corp pentru viața lumii.
Patimile își au sediul în corp și acționează prin acesta. Cuvintele „firesc” și „firești” sau „poftă trupească” se referă la natura decăzută, inferioară; firea pământească, pe cont propriu, nu poate acționa împotriva voii lui Dumnezeu. Suntem sfătuiți să răstignim firea pământească, alături de sentimentele și poftele ei. Cum să facem acest lucru? Să ne producem durere în corp? Nu, ci să dăm morții ispita de a păcătui. Gândurile corupte trebuie să fie îndepărtate. (…) Toate înclinațiile firești să fie supuse puterilor superioare ale sufletului. Dragostea lui Dumnezeu trebuie să domnească suprem; Hristos trebuie să ocupe un tron neîmpărțit. Trupurile noastre trebuie privite ca proprietatea Lui cumpărată. Membrele trupului trebuie să devină instrumente ale neprihănirii.
Isus va deveni ajutorul tuturor celor care își pun încrederea în El. Cei care sunt legați de Hristos au fericirea la dispoziție. Ei urmează cărarea pe care îi conduce Salvatorul lor, de dragul Lui își răstignesc firea pământească, cu tot cu sentimentele și poftele ei. Își clădesc speranțele pe Hristos și furtunile pământului nu sunt în stare să le măture de pe temelia sigură.
