ÎNSĂ NĂDEJDEA ACEASTA NU ÎNȘALĂ, PENTRU CĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU A FOST TURNATĂ ÎN INIMILE NOASTRE PRIN DUHUL SFÂNT CARE NE-A FOST DAT.
ROMANI 5:5
Îmi amintesc foarte clar această imagine: Bătrânul neputincios stătea la masă și, cu mâinile tremurânde, încerca să ducă mâncarea la gură. O parte din mâncare era împrăștiată pe masă, o alta, pe hainele lui. Lângă el, cu o deosebită atenție și delicatețe, o doamnă se străduia să mai reducă din mizerie și din când în când îl ajuta să mănânce. Mă așteptam să aud expresii de nerăbdare sau de dojană. Nici măcar un cuvânt de felul acesta.
În schimb, am surprins o întrebare care mi-a încălzit inima: „Ți-a fost foame, tată, nu-i așa? Este bună mâncarea pe care ți-am luat-o?” Nu m-am putut abține și am apreciat-o pe această doamnă.
Există o putere specială în dragoste – puterea de a răbda și de a trece peste, puterea de a vindeca inimile frânte, puterea de a transforma și de a schimba oamenii. Dar dragostea aceasta nu vine de la sine, ea izvorăște din Dumnezeu. Planul Lui este să o toarne în inimile noastre, pentru a vindeca, pentru a schimba și a reface întreaga ființă după chipul și asemănarea Sa.
Într-un mod cu totul special, familia este pepiniera aleasă de Dumnezeu pentru a-Și semăna semințele iubirii…, ale iubirii necondiționate. În aceste semințe se găsește puterea de a iubi copilul neastâmpărat, dar și bătrânul neputincios, greoi în mișcări, inutil – după aprecierea unora. Dacă aceste semințe sunt lăsate să fie udate și crescute de Duhul Sfânt, rodul va fi unul uimitor, venit parcă dintr-o altă lume, în care egoismul nu își găsește niciun argument.
„Iubirea este o plantă de origine divină, care trebuie îngrijită și cultivată. Familiile în care se manifestă afecțiune (…) vor fi fericite și vor exercita o influență înălțătoare asupra tuturor acelora cu care vin în contact. Căminul care este împodobit cu dragoste, înțelegere și gingășie este un loc pe care îngerilor le place să-l viziteze și în care Dumnezeu este slăvit…. În atmosfera unui astfel de cămin, copiii vor învăța să-i iubească atât pe părinții lor pământești, cât și pe Tatăl lor ceresc. Fiecare cămin ar trebui să fie un loc al iubirii, un loc în care sălășluiesc îngerii lui Dumnezeu, înmuind și supunând inimile părinților și ale copiilor” (Ellen G. White, Familia împlinită, p. 62).
