Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi, dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți la arătarea slavei Lui.
1 Petru 4:12,13
Ascultă ediția audio aici.
Nu fără motiv trimite Dumnezeu încercarea peste copiii Săi. El nu-i conduce niciodată altfel de cum ar alege ei înșiși să fie conduși, dacă ar putea să vadă sfârșitul de la început și să discearnă gloria scopului pe care ei îl împlinesc în calitate de colaboratori ai Lui. Dumnezeu îi disciplinează ca să-i smerească, să-i determine, prin încercare și suferință, să-și vadă slăbiciunea și să se apropie mai mult de El. (…)
Creștinii sunt bijuteriile lui Hristos. Ei trebuie să strălucească pentru El, răspândind lumina farmecului Său. Strălucirea lor depinde de șlefuirea de care au parte. Ei pot hotărî dacă să fie cizelați sau să rămână necizelați. Dar oricine este declarat vrednic de un loc în templul Domnului trebuie să se supună procesului de șlefuire. Fără prelucrarea pe care o asigură Domnul, ei nu pot reflecta mai multă lumină decât o piatră obișnuită. Hristos îi spune omului: „Tu ești al Meu. Te-am cumpărat. Acum ești doar o piatră brută, dar, dacă te vei așeza în mâinile Mele, te voi prelucra, iar oglinda în care te vei transforma va străluci și va aduce onoare numelui Meu. Nimeni nu te va smulge din mâna Mea. Eu te voi face comoara Mea prețioasă. În ziua încoronării Mele, tu vei fi o nestemată în coroana bucuriei Mele.”
Lucrătorul Divin petrece puțin timp cu materialele lipsite de valoare. Numai pietrele prețioase sunt șlefuite după asemănarea unui palat și le sunt îndepărtate toate părțile rugoase. Acest proces este aspru și provocator, rănind mândria umană. Hristos taie adânc în experiența despre care omul, în mulțumirea lui de sine, crede că este completă, dar Hristos îndepărtează înălțarea de sine din caracter. El taie părțile în exces și așază piatra prețioasă pe roata de șlefuire, o apasă până când părțile nedorite sunt îndepărtate. Apoi, când ridică piatra în lumină, Maestrul Se vede oglindindu-Se în ea și declară că aceasta este demnă să fie așezată în coroana Sa. Binecuvântată fie experiența, oricât de crudă ar fi, care îi dă pietrei o nouă valoare!
