ÎN VREMEA ACEEA A VENIT IOAN BOTEZĂTORUL ȘI PROPOVĂDUIA ÎN PUSTIA IUDEEI. EL ZICEA: „POCĂIȚI-VĂ, CĂCI ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR ESTE APROAPE.”
MATEI 3:1,2
În mijlocul certurilor și al luptei s-a auzit un glas venind din pustiu, o voce șocantă și aspră, dar plină de speranță: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor s-a apropiat.” Cu o putere nouă și de neînțeles, i-a mișcat pe oameni. Profeții prevestiseră venirea lui Hristos ca un eveniment din viitorul îndepărtat, dar acum le venea vestea că ea s-a apropiat. Înfățișarea neobișnuită a lui Ioan îi făcea pe oameni să se gândească la văzătorii din vechime. (…)
Ioan vestea venirea lui Mesia și îi chema pe oameni la pocăință. Ca simbol al curățirii de păcate, el îi boteza în apele Iordanului. În felul acesta, printr-un semnificativ gest practic, el declara că aceia care se pretindeau aleșii lui Dumnezeu erau mânjiți de păcat și că, fără o curățire a inimii și a vieții, nu puteau să aibă parte de Împărăția lui Mesia.
Prinți și rabini, soldați, vameși și țărani veneau să-l asculte pe profet. O vreme, avertizarea solemnă de la Dumnezeu i-a alarmat. Mulți ajungeau la pocăință și primeau botezul. Oameni de toate rangurile se supuneau cererilor Botezătorului, ca să poată avea parte de Împărăția vestită de el.
Veneau mulți cărturari și farisei, mărturisindu-și păcatele și cerând să fie botezați. Ei se consideraseră mai buni decât ceilalți oameni și îi determinaseră să aibă o părere foarte bună despre evlavia lor. Acum, secretele vinovate ale vieții lor erau scoase la lumină. Duhul Sfânt îi descoperise lui Ioan că mulți dintre acești oameni nu aveau o convingere reală cu privire la păcat. Ei erau oportuniști. Arătându-se prieteni cu profetul, sperau să fie bine văzuți de Prințul care avea să vină. Primind botezul din mâna acestui tânăr, dar cunoscut învățător, ei consideraseră că vor putea să-și întărească influența asupra poporului.
Ioan i-a întâmpinat cu întrebarea plină de mustrare: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. Şi să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: «Avem ca tată pe Avraam!» Căci vă spun că Dumnezeu, din pietrele acestea, poate să ridice pe fiii lui Avraam.” (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 104–106)
Dacă fariseii și cărturarii din timpul lui Isus și-au putut pierde complet convingerea de păcat, cum aș putea să evit această fatalitate în viața mea?
