EL NE-A IZBĂVIT DE SUB PUTEREA ÎNTUNERICULUI ȘI NE-A STRĂMUTAT ÎN ÎMPĂRĂȚIA FIULUI DRAGOSTEI LUI.
COLOSENI 1:13
Mi-a fost arătată marea iubire și bunăvoință din partea lui Dumnezeu în faptul că Şi-a dat Fiul să moară pentru ca omul să poată dobândi iertarea și să trăiască. Mi-au fost arătați Adam și Eva, privilegiați să vadă frumusețea și farmecul Grădinii Edenului și cărora li se îngăduise să mănânce din toți pomii din grădină, cu excepția unuia. Însă șarpele a ispitit-o pe Eva, ea și-a ispitit soțul și astfel au mâncat amândoi din pomul oprit. Au încălcat porunca lui Dumnezeu și au devenit păcătoși. Vestea s-a răspândit în tot cerul și toate harpele au tăcut. Îngerii s-au întristat și s-au temut ca nu cumva Adam și Eva să-și întindă din nou mâna și să mănânce în continuare din pomul vieții și să devină niște păcătoși nemuritori. (…)
Tristețea a umplut cerul când s-a înțeles faptul că omul era pierdut și că lumea pe care o crease Dumnezeu avea să fie populată cu muritori condamnați la nefericire, boală și moarte (…). Întreaga familie a lui Adam trebuia să moară. Apoi L-am văzut pe iubitul Isus și am zărit o expresie de compasiune și tristețe pe fața Sa. L-am văzut în scurt timp apropiindu-Se de lumina strălucitoare care Îl învăluia pe Tatăl. Îngerul care mă însoțea a zis: „Are o discuție intimă cu Tatăl Său.” Neliniștea îngerilor părea intensă în timp ce Isus discuta cu Tatăl Lui. De trei ori a fost învăluit de lumina glorioasă din jurul Tatălui, iar a treia oară a ieșit de la Tatăl și I-am putut vedea chipul. Fața Îi era calmă, netulburată de vreo neliniște sau necaz, și strălucea de o frumusețe pe care cuvintele nu o pot descrie. Apoi a făcut cunoscut corului de îngeri că fusese găsită o cale de scăpare pentru omul pierdut, că intervenise la Tatăl Său și obținuse permisiunea de a-Şi da propria viață ca răscumpărare pentru ființele umane, de a purta păcatele lor și de a lua asupra Sa sentința de condamnare la moarte, deschizând în felul acesta o cale prin care oamenii, prin meritele sângelui Său, să poată găsi iertare pentru păcatele din trecut și, prin ascultare, să fie aduși înapoi în grădina din care au fost izgoniți. (…)
Atunci cerul s-a umplut de bucurie, de o inexprimabilă bucurie, iar corul ceresc a intonat o cântare de laudă și adorare. Şi-au atins harpele și au cântat într-un ton mai înalt decât înainte, lăudând marea îndurare și bunăvoință a lui Dumnezeu pentru că L-a dat pe preaiubitul Său Fiu să moară pentru o rasă de rebeli. (Scrieri timpurii, pp. 125–127)
De ce aș alege să mor pentru păcate pentru care deja a fost plătit la cruce?
