CĂCI AȘA VORBEȘTE CEL PREAÎNALT, A CĂRUI LOCUINȚĂ ESTE VEȘNICĂ ȘI AL CĂRUI NUME ESTE SFÂNT: „EU LOCUIESC ÎN LOCURI ÎNALTE ȘI ÎN SFINȚENIE; DAR SUNT CU OMUL ZDROBIT ȘI SMERIT, CA SĂ ÎNVIOREZ DUHURILE SMERITE ȘI SĂ ÎMBĂRBĂTEZ INIMILE ZDROBITE.”
ISAIA 57:15
„Povara vinii se rostogoli de pe sufletul bolnavului. El nu se poate îndoi. Cuvintele lui Hristos dau pe față puterea Sa de a citi inima. Cine poate tăgădui puterea Sa de a ierta păcatele? Speranța ia locul disperării, și bucuria, locul tristeții apăsătoare. Durerea fizică a omului a dispărut și întreaga sa făptură este schimbată” (Divina vindecare, p. 47).
Petrecând majoritatea timpului în spital, printre oameni bolnavi, ascultând povestea fiecărui pacient, îmi pun o încărcătură sufletească greu de cărat, o povară pe inimă. Sunt zile în care ajung seara acasă cu lacrimi în ochi sau rămân cu gândul la acei bolnavi neputincioși fără să mă pot detașa. De multe ori, la sfârșitul zilei, simt nevoia să îmi descarc sufletul, dar fără să încarc alt suflet la rândul meu. Atunci încep să povestesc cu Tata aflat în locurile înalte, gata mereu să mă asculte. Inima zdrobită începe să se refacă, din omul împovărat devin omul puternic care e gata să o ia din nou de la capăt, să înceapă o nouă zi, o nouă încercare.
Puterea extraordinară a lui Hristos de a ne vindeca sufletul ar trebui să o simtă fiecare om zdrobit, fiecare suflet chinuit și fiecare persoană apăsată de agonia vieții pământești. Este extraordinar să știi că atunci când nu mai poți să îți stăpânești greutățile vieții, fie apăsarea sufletească, fie boala cu care te confrunți, există o speranță, există un Dumnezeu care poate să schimbe o inimă zdrobită în una nouă, un corp invadat de boală într-unul cuprins de pace. Trebuie doar să fim deschiși să ne punem apăsările noastre sufletești sau trupești în brațele Lui, să ascultăm și să primim ceea ce El ne oferă.
Te provoc pe tine astăzi ca, la sfârșit de zi, să te pui pe genunchi și să aduci toate poverile tale adunate de pe parcursul zilei în fața lui Dumnezeu și să îți deschizi inima, ca El să poată să o invadeze cu pacea Sa.
autor: Ileana Năsui
