Cei blânzi moștenesc țara și au belșug de pace.
Psalmii 37:11
Ascultă ediția audio aici.
Un poștaș a bătut la ușa unei case. S-a auzit o voce de copil:
– Imediat, vă rog să așteptați puțin.
După câteva minute, poștașul, agitat, a bătut din nou. Aceeași voce răspunse:
– Dacă vă grăbiți, lăsați scrisorile pe covoraș.
Poștașul a răspuns:
– Am nevoie de semnătura dumneavoastră.
Deja supărat, poștașul se gândea că-i va spune câteva… Toată supărarea lui s-a topit când ușa s-a deschis și o fetiță fără picioare, aflată într-un cărucior, îl privea cu ochii mari și blânzi. Cutremurat, i-a dat scrisoarea și a rugat-o să semneze.
– Vă mulțumesc pentru răbdare, să aveți o zi minunată! i-a spus fetița.
Cu timpul, fetița începu să-i adreseze întrebări: „Cum vă numiți? Vă place ceea ce faceți? Aveți copii? Câte scrisori aveți de livrat astăzi?”
Poștașul i-a răspuns și, la rându-i, a întrebat-o despre picioarele ei, iar ea, zâmbind, i-a zis:
– Nu le duc dorul pentru că m-am născut fără ele. Tata spune că inima mea este atât de mare, că are propriile ei picioare. În fiecare lună pun bani în pușculiță și, când o să fie plină, tata o să-mi cumpere proteze ca să merg și eu.
Când a venit toamna ploioasă, fetița a realizat că poștașul venea mereu în aceiași pantofi rupți.
Într-o zi, pe lângă scrisoare, poștașul i-a oferit o cutie cu bomboane. Fetița a fost foarte încântată și, întorcându-se în casă, a revenit cu o cutie mare. În ciuda protestelor, poștașul a trebuit să o accepte. Când a deschis-o, înăuntru erau o pereche nouă de ghete și un bilețel: „Pentru prietenul meu bun.” Mișcat până la lacrimi, a realizat că fetița cheltuise toți banii de proteze. A doua zi, l-a rugat pe șeful lui: „Vă rog să-mi schimbați traseul. Sunt tulburat știind că nu pot să-i redau picioarele acestei copile, iar ea mi le-a încălțat pe ale mele.”
După câteva zile, la ușa fetiței erau șeful împreună cu poștașul și toți colegii lui. Aveau o cutie și un bilețel. În cutie erau protezele, iar pe bilețel scria: „Pentru prietena noastră cea mai bună.”
Indiferent de condiția în care te afli, dacă ai o inimă plină de dragoste, un zâmbet pe față și o vorbă caldă, cei din jurul tău vor fi îmbogățiți.
autor: Margareta Românu
