TOT AȘA, NU ESTE VOIA TATĂLUI VOSTRU DIN CERURI SĂ PIARĂ UNUL MĂCAR DIN ACEȘTI MICUȚI.
MATEI 18:14
Într-o zi pe când eram copii, cineva a adus la școală o cutie cu opt iepurași cu blana maro cu alb. Un iepure de rasa Holland Lop ne-a atras atenția. Ne-am îndrăgostit de urechile lui lungi și blegi. Era maroniu, cu vârful cozii alb. L-am luat acasă, așezându-l cu grijă între noi pe bancheta mașinii. Ne-am jucat cu iepurele în fiecare zi, l-am hrănit, am avut grijă de el, l-am îndrăgit.
Într-o zi, când am ajuns acasă de la școală, am realizat că iepurele dispăruse. Am fost foarte triști, iar printre lacrimi ne întrebam de ce fugise. Locuiam în apropierea unui teren de golf și am petrecut ore întregi căutându-l. Am pus afișe prin tot cartierul. Și ne-am tot rugat ca iepurașul nostru să se întoarcă acasă în siguranță.
Apoi, într-o bună zi, mama ne-a spus că a primit un telefon că un jucător de golf ne-a găsit iepurele și l-a dus cu el acasă, la munte. Îți poți imagina bucuria noastră? Mama a mers cu mașina până la el acasă, unde ne-a găsit iubitul animal de companie și l-a adus acasă la noi.
Această experiență mi-a amintit mereu de ilustrația pe care a spus-o Isus despre un păstor care avea o sută de oi. Când una dintre oile lui s-a pierdut, le-a lăsat pe toate celelalte și s-a dus să o caute pe cea care lipsea. Nu s-a oprit până nu și-a găsit prețioasa oaie. Păstorul nostru ceresc ne știe pe fiecare pe nume. Îl știe și îl iubește pe fiecare dintre copiii noștri. Ei sunt mieii Lui prețioși. El ni i-a încredințat pentru grijă și păstrare și nu vrea ca vreunul să se piardă.
Dragă Isuse, Îți mulțumesc că ești un păstor bun și ne iubești! Ajută-ne să fim conștiincioși în îngrijirea mielușeilor pe care ni i-ai dat în grijă și fă ca niciunul să nu lipsească în ziua în care revii pentru a-Ți revendica turma!
