Pașii mei stau neclintiți pe cărările Tale și nu mi se clatină picioarele.
Psalmii 17:5
Ascultă ediția audio aici.
Mai mult decât oricând, cărările vieții sunt pline de pericole pe care nu-mi găsesc cuvintele să le descriu. Printr-o singură abatere de la calea principiilor sfinte, Satana obține un avantaj și conduce tot mai mult și mai departe de la dreptate și adevăr. (…) Pentru niciun om, fie el tânăr sau în vârstă, nu există loc ferit de ispitele lui Satana, și cei care aleg să se combine cu oameni nesfinți se vor umple de spiritul acestora și vor aduce roade similare. Unica sursă de siguranță pentru fiecare dintre noi este să umblăm în umilință cu Dumnezeu și să mergem acolo unde ne conduce Maestrul pe cale. (…)
Avem nevoie să ne rugăm neîncetat. Să lăsăm inima să ne tânjească după Dumnezeu. În fiecare zi și în fiecare oră să ne înălțăm inima în rugăciune, crezând, sperând și nutrind împlinirea promisiunii, spunând asemenea lui Iacov: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32:26). „Pașii mei stau neclintiți pe cărările Tale și nu mi se clatină picioarele” (Psalmii 17:5) ca să ajung să cad în gropile săpate de oameni înaintea picioarelor mele. Mutarea unui singur stâlp al conștiinței, nereușita de a face exact ce a stabilit Dumnezeu, un singur pas pe calea principiilor rele duc adesea la o întreagă schimbare a vieții și acțiunii. (…) Noi suntem la loc sigur numai dacă umblăm pe calea pe care ne conduce Hristos. Această cale va deveni tot mai luminoasă până când va ajunge clară ca lumina zilei.
Misiunea omului este să lucreze în cooperare cu Dumnezeu. Singur, piciorul omului va aluneca și de pe calea ce pare cea mai sigură. Doar prin înțelepciune umană nu putem face niciun singur pas sigur. Dacă vrem să umblăm fără teamă, ar trebui să știm că mâna lui Hristos ne ține cu fermitate. Putem afla acest lucru numai cercetând Cuvântul viului Dumnezeu. (…) Dumnezeu dorește ca oamenii să simtă cât de dependenți sunt de El și să se încreadă în Mâna care îi poate salva cel mai bine, în Inima care bate ca răspuns la apelurile omenirii aflate în suferință. Să nu ne încredem în om și în mâna lui de carne! Încrederea noastră să fie pusă în Mâna caldă și aducătoare de viață și în Inima care bate cu dragoste pentru cei neajutorați.
