Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
Psalmii 23:1
Ascultă ediția audio aici.
În urmă cu câțiva ani, într-o noapte de noiembrie, pășeam într-o sală de operație pentru o intervenție de urgență în vederea extirpării colecistului. Aveam o anemie foarte mare (valoarea hemoglobinei era de 8 g/dl) și nimic nu mai suporta amânare, iar medicii erau profund îngrijorați pentru viața mea. Dar eu înaintam în acea sală rece învăluită de o pace pe care nu o poți simți în fiecare zi.
În timp ce eram pe masa de operație, iar medicul anestezist tocmai anunțase că va întârzia puțin, mă rugam pentru soțul și copiii mei. Acea pace divină nu m-a părăsit nicio clipă, iar asta mi-a inspirat convingerea că voi ieși cu bine din această intervenție.
Câteva ore mai târziu, mă aflam la terapie intensivă, iar medicul a venit să mă viziteze și mi-a spus:
— S-a întâmplat un miracol în timpul operației și nu ați sângerat deloc.
La câteva zile după intervenție, valoarea hemoglobinei era aceeași. L-am lăudat pe Dumnezeu și I-am mulțumit pentru marea Sa binecuvântare.
„Nimic nu exercită o influență mai mare pentru favorizarea sănătății sufletului și trupului ca spiritul de recunoștință și laudă. Este o datorie imperativă aceea de a ne împotrivi melancoliei, gândurilor și sentimentelor de nemulțumire. […] Dacă ne îndreptăm către cer, cum putem merge ca un grup de oameni care se jelesc, gemând și plângându-se tot drumul până la casa Tatălui nostru?” (DV, p. 213).
Sănătatea noastră psihică rămâne intactă câtă vreme alegem să mergem de mână cu Domnul oricând. Și chiar dacă am trece prin „cuptorul de foc”, precum prietenii lui Daniel, să fim încredințați că Domnul este cu noi.
Un pastor spunea odată: „Dacă Îl privești pe Dumnezeu ca pe Cel care vrea să te ocrotească, atunci în fața «uriașilor» din viața ta poți să stai liniștit.”
Doamne, Îți mulțumesc pentru asigurarea pe care mi-o dai că sufletul meu poate să se odihnească în dragostea Ta!
