COPIII LUI ISRAEL LE-AU ZIS: „CUM DE N-AM MURIT LOVIȚI DE MÂNA DOMNULUI ÎN ȚARA EGIPTULUI, CÂND ȘEDEAM LÂNGĂ OALELE NOASTRE CU CARNE, CÂND MÂNCAM PÂINE DE NE SĂTURAM? CĂCI NE-AȚI ADUS ÎN PUSTIUL ACESTA CA SĂ FACEȚI SĂ MOARĂ DE FOAME TOATĂ MULȚIMEA ACEASTA.”
EXODUL 16:3
Marea Roșie era deja istorie, urmăritorii lor, temuta armată a Egiptului, erau și ei acoperiți de ape. Nimeni nu-i mai lovea pentru a termina numărul de cărămizi cerut de supraveghetori, și totuși, nu numai că rămăsese dorul după carne, dar și pentru carnea din oale, conservată și prea puțin sănătoasă. Sunt așa cum i-a format robia, și este o mărturie puternică despre capacitatea firii pământești de a crea confort și prin cele mai de lepădat lucruri.
Obișnuința este de foarte multe ori mai tare ca viața, iar declarația celor din pustiu stă mărturie – preferau să moară loviți de Dumnezeu lângă oalele de carne decât să fie eliberați de același Dumnezeu. Plecați din țara robiei cu foarte mult aur, ca un dar din partea Celui Preaînalt pentru cei care se aflau încă sub robia gustului, carnea din oale cântărea mult mai mult. Au plecat din Egipt, dar inima lor rămăsese acolo…
Suntem acum aproape de Canaanul ceresc. Iată un avertisment:
„Deprinderile noastre în ce privește mâncarea și băutura arată dacă suntem din lume sau din numărul celor pe care Dumnezeu, prin puternica Sa sabie a adevărului, i-a despărțit de lume. Aceștia sunt poporul Său deosebit, doritori de fapte bune. Dumnezeu a vorbit în Cuvântul Său. Cazul lui Daniel și al celor trei prieteni ai săi reprezintă predici cu privire la reforma sănătății. Însă, de-a lungul istoriei, Dumnezeu le-a vorbit copiilor lui Israel, căutând să le interzică, pentru binele lor, mâncarea de carne. El i-a întărit cu pâine din cer, omul a mâncat hrana îngerilor. Dar ei au încurajat apetitul lor pământesc, și cu cât își concentrau mai mult gândurile asupra oalelor cu carne ale Egiptului, cu atât mai mult li se făcea scârbă de hrana pe care le-o dădea Dumnezeu pentru a le păstra sănătatea fizică, mintală și morală. Le era dor de oalele cu carne, și prin aceasta au procedat la fel ca mulți din zilele noastre” (Mărturii, vol. 6, p. 372).
autor: Sergiu Turturică
