Suflete adultere ce sunteți! Nu știți că prietenia cu lumea înseamnă dușmănie față de Dumnezeu? Prin urmare, oricine vrea să fie prieten cu lumea se face dușman al lui Dumnezeu.
Iacov 4:4, NTR
Ascultă ediția audio aici.
Hristos și lumea nu sunt în parteneriat. Apostolul spune: „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu?” (VDC) (…) Conformarea cu lumea nu va fi niciodată un mijloc de convertire a lumii la Hristos. Creștinii trebuie să fie cu totul consacrați lui Dumnezeu, dacă biserica vrea să fie eficientă în influența ei spre bine asupra necredincioșilor. Cea mai mică despărțire de Hristos îi conferă vrăjmașului foarte multă influență, putere și eficiență.
Un creștin așa cum este descris de Scriptură este o persoană separată de lume în scopuri și practici și este unită cu Hristos – un posesor al păcii pe care numai Hristos o poate revărsa, unul care găsește că bucuria în Domnul este puterea lui și că această bucurie este deplină. Creștinii nu trebuie să lase lumea să moară neavertizată și să nu facă niciun efort de a-i recupera pe cei pierduți. (…) Cei care Îl iubesc pe Hristos cu adevărat (…) caută orice ocazie să folosească mijloacele disponibile lor pentru a face binele după modelul faptelor lui Hristos. Ei nu cedează ispitelor pentru a face alianțe cu lumea. Nu se atașează de ordine secrete și nu au legături strânse cu necredincioșii. Dar aceia care nu sunt în întregime de partea lui Hristos se află într-o mare măsură sub controlul axiomelor și obiceiurilor lumii. (…)
Satana este bogat în bunurile lumii acesteia și este plin de viclenie ca să înșele, iar cei mai eficienți agenți ai săi sunt cei pe care îi poate determina să își asume doar o formă de evlavie, în timp ce neagă puterea lui Dumnezeu prin caracterul lor neasemănător cu cel al lui Hristos. Copiii lui Dumnezeu trebuie să stea fermi de partea binelui în toate circumstanțele. Să nu se lase înșelați de aceia care au gândirea și spiritul lumii! (…) Hristos are martorii Săi credincioși care nu încearcă să facă ce Hristos a spus că este imposibil – adică să slujească în același timp lui Dumnezeu și lui Mamona. Ei ard și luminează în mijlocul întunericului moral al lumii și în mijlocul întunericului gros care acoperă popoarele ca un giulgiu al morții.
