Soarele este principala sursă de lumină pentru planeta noastră. Lumina solară este indispensabilă pentru viață și păstrarea sănătății. Lumina și căldura lui sunt cele care le permit plantelor să încolțească, să crească, să înflorească și să rodească, asigurând astfel hrana necesară tuturor ființelor de pe Pământ. Lumina înseamnă viață. „La Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina” (Psalmul 36:9).
Urmărit și prigonit de dușmanii săi, psalmistul înalță ruga din versetul de azi fiind conștient că răspunsul la ea avea să-l ducă la împlinirea – și în dreptul lui – a idealului oricărui credincios din toate timpurile: acela de a ajunge la muntele cel sfânt al lui Dumnezeu. „Muntele cel sfânt al lui Dumnezeu” este, în Scriptură, o metaforă pentru prezența lui Dumnezeu. Este locul în care El mijlocește pentru poporul Său și îl protejează. Ajuns în acel loc, psalmistul are certitudinea că este ocrotit, călăuzit, mântuit. Este locul în care poate beneficia atât de lumina, cât și de credincioșia divină. Fără ele viața lui spirituală s-ar ofili. Dar în prezența luminii divine viața spirituală renaște, iar omul capătă o nouă perspectivă, atât pentru viața aceasta trecătoare, cât mai ales pentru cea veșnică.
Așa cum, din punct de vedere fizic, lumina regenerează întreg organismul, atât trupul, cât și mintea, lumina divină va duce la o regenerare a întregii ființe: „Sub cerul liber, în mijlocul lucrurilor pe care le-a făcut Dumnezeu, respirând aerul proaspăt, dătător de sănătate, celor bolnavi li se poate spune – cu cele mai mari șanse de succes – despre viața cea nouă în Hristos. Aici se poate citi din Cuvântul lui Dumnezeu. Aici poate străluci lumina neprihănirii lui Hristos în inimile întunecate de păcat” (DV, p. 224).
Provocare: Să ne lăsăm mintea să se deprindă cu lumina, astfel încât Hristos, Soarele neprihănirii noastre, să ne poată călăuzi și pe noi la muntele Său cel sfânt, unde ne vom putea bucura o veșnicie întreagă de prezența Sa!
