Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea.”
Ieremia 31:3
Ascultă ediția audio aici.
Cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu nu pot, prin propria învățătură sau știință, să ajungă să Îl cunoască. Domnul Hristos nu încearcă să dezvăluie marea taină, ci manifestă o iubire fără margini. El nu face din puterea și măreția lui Dumnezeu tema principală a discursului Său. El vorbește despre El adesea ca despre Tatăl nostru. (…) Hristos dorește ca mintea noastră, slăbită de păcat, să fie încurajată să cuprindă ideea că Dumnezeu este iubire. (…)
Tatăl fiului pierdut este simbolul pe care Hristos l-a ales pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu. Acest tată tânjește să-l mai vadă și să-l primească o dată pe fiul său plecat de acasă. El așteaptă și scrutează depărtările, plin de speranța că acesta se va întoarce. Atunci când vede un străin sărac și îmbrăcat în zdrențe apropiindu-se, îi aleargă înainte, în eventualitatea că s-ar dovedi fiul lui. Apoi îl hrănește și îl îmbracă ca și cum ar fi cu adevărat fiul său. Încet, încet își primește răsplata, deoarece fiul său chiar se întoarce acasă și de pe buzele lui aude mărturisirea care îl imploră: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” Atunci tatăl le spune slujitorilor săi: „Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim” (Luca 15:21-23).
Nicio mustrare, nicio condamnare nu e rostită pentru umblarea greșită a fiului pierdut. Acesta simte că trecutul îi este iertat și șters pentru totdeauna. La fel procedează și Dumnezeu cu păcătosul: „Eu îți șterg fărădelegile ca un nor și păcatele ca o ceață” (Isaia 44:22). „Căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:34). (…) Cerul așteaptă cu ardoare să-i primească pe fiii rătăcitori care au hoinărit departe de turmă. Mulți dintre cei care s-au înstrăinat vor fi aduși înapoi prin slujirea plină de dragoste a copiilor lui Dumnezeu. (…) Gândește-te la Tatăl care S-a lăsat pradă durerii, care nu L-a cruțat nici pe propriul Său Fiu, ci ni L-a oferit în dar nouă tuturor. (…) O, dacă am avea o înțelegere mai bună a iubirii Sale!
