Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.
Ioan 14:27
Ascultă ediția audio aici.
Înainte de a Se îndrepta spre agonia crucii, Domnul Și-a făcut testamentul. Nu avea argint și aur sau case pe care să le lase ucenicilor Săi. A fost un om sărac în ce privește bunurile pământești. Puțini din Ierusalim erau atât de săraci ca El. Dar El le-a lăsat ucenicilor un dar mai bogat decât ar fi putut lăsa orice monarh pământesc supușilor săi. „Vă las pacea, vă dau pacea Mea”, a spus Domnul Isus. (…) Le-a lăsat pacea pe care a avut-o El în timpul vieții Sale pe acest pământ, în mijlocul sărăciei, instabilității și persecuției și care avea să fie cu El în timpul agoniei din Ghetsimani și pe crucea nemiloasă.
Viața Salvatorului pe acest pământ, deși a trăit în mijlocul conflictului, a fost o viață de pace. (…) Nicio furtună a mâniei satanice nu I-a putut tulbura calmul comuniunii Sale perfecte cu Dumnezeu. El ne spune și nouă: „Vă las pacea Mea.”
Aceia care Îl cred pe Hristos pe cuvânt și Îi predau Lui sufletul lor spre păstrare, iar viața lor – sub comanda Sa vor găsi pacea și liniștea. Nimic din această lume nu îi poate întrista atunci când Isus îi face fericiți prin prezența Lui. Într-o supunere perfectă se găsește pacea perfectă. Domnul spune: „Celui cu inimă tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3).
Iubirea de sine este cea care ne distruge pacea. Când eul este viu suntem tot timpul pregătiți să-l ferim de umilire și insultă, dar când eul este mort și când viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, nu vom lua în seamă dacă suntem neglijați sau trecuți cu vederea. (…)
Când Îl primim pe Hristos în suflet ca oaspete permanent, pacea lui Dumnezeu, care întrece orice cunoștință, ne va păzi inima și mintea. Nu este o altă bază pentru pace în afară de aceasta. Harul lui Hristos primit în inimă supune dușmănia, liniștește conflictul și umple sufletul cu iubire. Cel care este în pace cu Dumnezeu și cu semenii săi nu poate fi făcut nefericit. (…) Inima care este în armonie cu Dumnezeu e părtașă la pacea cerului și va răspândi influența sa binecuvântată.
