DAȚI-NE DIN UNTDELEMNUL VOSTRU, CĂCI NI SE STING CANDELELE.
MATEI 25:8
Nu este un lucru de mică importanță cum auzim și cum ne raportăm la adevărul lui Dumnezeu. A nu înțelege corect adevărul sau a nu-l aprecia din cauză că nu ne bucurăm de lumina care vine asupra noastră înseamnă a clădi pe nisip. Constructorul înțelept clădește pe Stânca Hristos Isus, indiferent care ar fi inconvenientele. El nu construiește pe merite umane, ci divine, acceptând neprihănirea lui Hristos în dreptul său și ca singura lui speranță de mântuire. Constructorul fără minte construiește pe nisip și, prin neglijența, prin prejudecățile sau prin înșelăciunile inimii sale nerenăscute, întreține o atitudine de îndreptățire de sine și pune înțelepciunea omenească acolo unde ar trebui să aibă supremația înțelepciunea lui Dumnezeu. Și cât de cumplite vor fi consecințele!
Sunt mulți cei ce construiesc în mod neînțelept, iar atunci când furtuna ispitei se abate asupra lor devine evident că temelia lor nu era decât nisip alunecos. Ei rămân în întunericul gros, fără credință, fără principii și fără nicio bază. Cele cinci fecioare neînțelepte avuseseră un interes autentic pentru Evanghelie. Ele știau care sunt standardele desăvârșite ale neprihănirii, dar energiile le-au fost paralizate de iubirea de sine, pentru că ele trăiau ca să-și placă lor însele și să se glorifice pe sine și nu aveau untdelemnul harului care să le realimenteze lămpile. Adesea au fost atacate de diavol, care le cunoștea slăbiciunile și le-a înfățișat întunericul în asemănare cu lumina. Adevărul, prețiosul adevăr dătător de viață, li se părea neesențial și Satana a profitat de orbirea, neștiința și slăbiciunea lor în credință, făcându-le să aibă o experiență fluctuantă, bazată pe principii nesigure.
Toți cei care Îl așteaptă pe Mirele ceresc sunt reprezentați în parabolă ca dormind, deoarece Domnul lor Și-a întârziat venirea, însă cei înțelepți s-au ridicat la anunțul venirii Sale și au răspuns mesajului, iar viața lor spirituală a fost revigorată. Discernământul spiritual nu le dispăruse cu totul și și-au ocupat repede locul în formație. Pe măsură ce își însușeau harul lui Hristos, experiența lor religioasă a devenit viguroasă și abundentă, iar sentimentele și le-au investit în lucrurile de sus. (The Bible Echo, 5 noiembrie 1894)
Fecioarele înțelepte au avut lumină când aveau cea mai mare nevoie de ea. Ce responsabilitate am pentru a menține lumina arzând în întunericul moral intens?
