Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.
Psalmii 37:24
An de an, urcăm munții împreună cu cei trei băieți ai noștri. De data aceasta, Piatra Craiului, un munte spectaculos, provocator, dar periculos, după cum aveam să aflu. Mergeam pe creastă, pe o cărare îngustă, printre stânci. Lângă cărare, hău, prăpastie! Într-o secundă, nu știu cum, m-am dezechilibrat și m-am rostogolit în prăpastie, ca o minge pe care o scapi la vale și care se duce cu o viteză amețitoare, fără șanse de a se opri. Îmi amintesc exact senzația de disperare care m-a cuprins văzând că nu mă mai pot opri! Nu mă puteam prinde de nimic, viteza era mare, durerea căzăturii, puternică, iar eu mă rostogoleam fără șanse de oprire într-o râpă pe care de sus nici nu îndrăznisem să o privesc decât cu coada ochiului… În acele fracțiuni de secundă, realizând imposibilitatea salvării, omenește vorbind, am mai apucat să strig: „Oprește-mă, Doamne!” Și din nou: „Oprește-mă, Doamne!” Am tăcut epuizată și în câteva secunde, un brăduț din râpă a fost punctul opririi mele! Un brăduț tânăr, de un verde crud, un brăduț care putea fi ușor scos din rădăcini. Un brăduț mic și un Dumnezeu mare!
Nu știu ce a fost mai greu de înțeles: șocul prăbușirii sau șocul salvării miraculoase. Practic, mi-am văzut moartea cu ochii. Și totuși, trăiesc! Și nu doar trăiesc, dar coloana, capul, mâinile, picioarele sunt întregi! Salvamontistul care a venit la locul accidentului mi-a spus: „Consideră că te-ai născut din nou! Din râpele acestea, nu prea ai șanse să ieși viu!” Doctorița de la urgențe a confirmat minunea: „Cred că știi”, mi-a spus ea, „că ai avut un înger păzitor! Altfel nu-mi pot explica rezultatele: doar o fisură la maleolă și o altă fisură la falanga mică de la mâna stângă. Ești o minune!”
Vă rog să rețineți că istoria aceasta nu e atât despre mine și despre prăbușirea mea într-o râpă din Piatra Craiului, ci despre Dumnezeul care mai face minuni și azi! Nu luați viața ca pe un dat, ci ca pe un dar. Trăiți conștient, frumos, responsabil. Pentru mine, care m-am născut din nou miercuri, 3 august 2022, prăbușirea a căpătat sens: eu nu mai pot fi aceeași.
Astăzi, pe cărările vieții, mergeți cu Dumnezeu. Cu El sunteți în siguranță.
autor: Anca Porumb
