ȘI TOȚI LOCUITORII PĂMÂNTULUI I SE VOR ÎNCHINA, TOȚI ACEIA AL CĂROR NUME N-A FOST SCRIS DE LA ÎNTEMEIEREA LUMII ÎN CARTEA VIEȚII MIELULUI, CARE A FOST ÎNJUNGHIAT.
APOCALIPSA 13:8
Când citim despre Luther, Knox și alți reformatori de seamă, noi admirăm puterea, tăria sufletească și curajul acestor slujitori credincioși ai lui Dumnezeu și vrem să avem și noi parte de spiritul care i-a însuflețit. Vrem să știm din ce sursă au primit puterea care a făcut ca slăbiciunea lor să se transforme în tărie. Deși au fost niște unelte ale lui Dumnezeu, și oamenii aceștia mari au avut greșeli. Au fost supuși greșelii și au comis păcate mari. Noi ar trebui să căutăm să le imităm virtuțile, dar să nu facem din ei modelul nostru. Oamenii aceștia au avut talente rare pentru a duce mai departe lucrarea Reformei. Au fost conduși de o putere mai presus de ei înșiși, dar nu oamenii, uneltele pe care le-a folosit Dumnezeu, sunt cei care trebuie să fie înălțați și onorați, ci Domnul Isus, care a făcut să vină asupra lor lumina și puterea Sa. Cei care iubesc adevărul și neprihănirea, care adună moștenirile primite de la acești purtători de stindard, să Îl laude pe Dumnezeu, singurul Izvor al luminii!
Dacă s-ar anunța că solii îngerești urmează să deschidă pentru oameni tezaurul unei cunoașteri cu privire la lucrurile cerești, ce agitație s-ar crea în lumea creștină! Atmosfera cerului i-ar cuprinde pe mesageri și cât de dornici ar asculta mulți cuvintele venind de pe buzele acestora! Oamenii ar scrie cărți, atrăgând atenția la cuvintele îngerilor, dar în lumea noastră a fost Cineva mai mare decât îngerii – Domnul Însuși a venit pentru a reflecta asupra oamenilor lumina cerului. El a declarat despre Sine că este una cu Tatăl, plin de har și de adevăr, Dumnezeu manifestat în trup.
Domnul Isus, care este imaginea Dumnezeului invizibil, Şi-a dat viața pentru a-l salva pe omul muritor și, oh, ce lumină, ce putere aduce cu El! În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Ce taină a tainelor! Pentru rațiune este dificil să cuprindă maiestatea lui Hristos, taina răscumpărării. Crucea rușinoasă a fost ridicată, cuiele au fost bătute în mâinile și picioarele Sale, sulița nemiloasă I-a străpuns inima, iar prețul de răscumpărare a fost plătit pentru omenire. Mielul fără pată al lui Dumnezeu a purtat păcatele noastre în Propriul trup pe cruce. El a purtat suferințele noastre. (Solii alese, vol. 1, pp. 402, 403)
Cum m-aș simți să devin păcat, deși nu am păcătuit niciodată? Cum S-a simțit Isus în timp ce păcatele mele invadau încet puritatea Sa desăvârșită?
