NU ESTE NICIUN LEAC ALINĂTOR ÎN GALAAD? NU ESTE NICIUN DOCTOR ACOLO? PENTRU CE NU SE FACE VINDECAREA FIICEI POPORULUI MEU?
IEREMIA 8:22
Scriptura spune că oamenii „trebuie să se roage necurmat și să nu se lase” (Luca 18:1). (…) Adesea, cei sănătoși uită de îndurările minunate ce le sunt oferite zi după zi, an după an și nu-I aduc lui Dumnezeu nicio dovadă de prețuire pentru binecuvântările Sale. Însă, când vine boala, își amintesc de Dumnezeu. Când îi lasă puterile, oamenii simt că au nevoie de ajutorul divin. Iar Dumnezeul nostru îndurător nu Se întoarce niciodată de la sufletul care caută cu sinceritate să primească ajutor de la El. Domnul este refugiul nostru atât în vreme de boală, cât și de sănătate. (…)
Iar Hristos este astăzi același Medic plin de compasiune care a fost și în timpul lucrării Sale pământești. În El se găsește balsam vindecător pentru fiecare boală, putere de refacere în orice infirmitate. Ucenicii Săi de astăzi trebuie să se roage pentru cei bolnavi cu aceeași sinceritate cu care s-au rugat ucenicii din vechime. Și vor avea loc vindecări, căci „rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav” (Iacov 5:15). Avem puterea Duhului Sfânt, siguranța netulburată a credinței, care poate cere împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu. Promisiunea Domnului: „Își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei se vor însănătoși” (Marcu 16:18) este la fel de demnă de crezare ca și în zilele apostolilor. Ea arată privilegiul pe care îl au copiii lui Dumnezeu, iar credința noastră ar trebui să se ancoreze de tot ce poate cuprinde. Slujitorii lui Hristos sunt canalele prin care lucrează Dumnezeu și, prin ei, El dorește să-Și exercite puterea vindecătoare. Este datoria noastră să-i aducem pe cei bolnavi înaintea lui Dumnezeu în brațele credinței noastre. Ar trebui să-i învățăm să creadă în Marele Vindecător. Mântuitorul dorește ca noi să-i încurajăm pe cei bolnavi, pe cei deziluzionați, pe cei loviți, să se prindă de tăria Sa. (…)
Însă noi nu putem cere împlinirea făgăduințelor Sale decât atunci când trăim în ascultare de Cuvântul Său. Psalmistul spune: „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul” (Psalmii 66:18). Dacă Îi dăm ascultare numai în parte, cu jumătate de inimă, promisiunile Sale nu se vor împlini pentru noi.
În Cuvântul lui Dumnezeu avem îndrumări cu privire la rugăciunea specială pentru însănătoșirea celor bolnavi. Dar înălțarea unei asemenea rugăciuni este unul dintre cele mai solemne lucruri și trebuie făcută cu multă grijă. (Divina vindecare, pp. 225–227)
Ar trebui să-I cer lui Dumnezeu vindecare pentru cei care s-au îmbolnăvit din cauza îngăduinței de sine? Ar putea redobândirea sănătății lor să le schimbe comportamentul?
