Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.
1 Ioan 2:1
Ascultă ediția audio aici.
Când suntem ispitiți să păcătuim, să ne amintim că Isus pledează pentru noi în sanctuarul ceresc! Când renunțăm la păcate și venim la El în credință, El rostește numele noastre și le prezintă Tatălui Său spunând: „I-am săpat pe palmele mâinilor Mele și îi cunosc pe nume.” Apoi îngerilor li se poruncește să îi ocrotească. În ziua celei mai arzătoare încercări, El va spune: „Du-te, poporul Meu, intră în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia!” (Isaia 26:20). Care este odaia în care să se ascundă? Este ocrotirea oferită de Hristos și îngerii sfinți. Cei din poporul lui Dumnezeu nu se află împreună în același loc, în acel timp. Ei fac parte din diverse grupuri, în toate părțile pământului, și vor fi încercați singuri, nu la comun. Fiecare trebuie să treacă testul pe cont propriu.
Nu a existat niciodată o vreme în care poporul lui Dumnezeu să aibă o mai mare nevoie să solicite promisiunile lui Dumnezeu ca acum. Fie ca mâna credinței să străpungă întunericul și să apuce brațul puterii infinite! În timp ce vorbim de nevoia despărțirii de păcat, să ne aducem aminte că Hristos a venit în lumea noastră să-i salveze pe păcătoși și că „de aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El” (Evrei 7:25). Este privilegiul nostru să credem că sângele Său poate să ne curețe de orice pată și urmă de păcat. Nu trebuie să limităm puterea Celui Sfânt al lui Israel. El așteaptă să venim la El chiar așa cum suntem, păcătoși și murdari. Sângele Lui este eficient. (…) Când cădem în ispită, să nu ne descurajăm! Făgăduința aceasta reverberează de-a lungul timpului până la noi: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” Consider că pentru această singură promisiune ar trebui înălțat un cântec continuu de recunoștință. (…)
Să strângem aceste pietre prețioase ale făgăduinței și, când Satana ne acuză de marea noastră păcătoșenie și ne ispitește să ne îndoim de puterea lui Dumnezeu de a ne salva, să repetăm cuvintele lui Hristos: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37)!
