LOCUINȚA CELOR NEPRIHĂNIȚI [DUMNEZEU] O BINECUVÂNTEAZĂ.
PROVERBELE 3:33
Dacă Îl avem pe Hristos mereu în inimile noastre, vom fi creștini atât acasă, cât și în altă parte. Cel care este creștin va avea cuvinte amabile pentru rudele lui și pentru cei din anturajul lui. El va fi amabil, curtenitor, iubitor, înțelegător și se va educa pentru a locui în familia de sus. Dacă este un membru al familiei regale, el va reprezenta împărăția către care merge. Le va vorbi blând copiilor lui, fiind conștient că și ei sunt moștenitori ai lui Dumnezeu, membri ai curții cerești. Printre copiii lui Dumnezeu nu trebuie să existe un spirit aspru (Review and Herald, 20 septembrie 1892).
Nu uita că așa cum ești în familia ta vei fi și în biserică. Așa cum îți tratezi copiii, așa Îl vei trata și pe Hristos. Dacă nutrești un spirit necreștin, Îl dezonorezi pe Dumnezeu. (…) Nu poziția îl face pe om. Ci Hristos, care ia chip în el, îl face vrednic să primească cununa nepieritoare a vieții (Manuscript 21, 1903).
Dumnezeu dorește ca fiecare să înceapă să trăiască creștinește acasă. Omul va fi în biserică și în orice tranzacție de afaceri exact cum este acasă la el. Dacă se va supune călăuzirii Duhului Sfânt în cămin, dacă își va înțelege răspunderea de a se ocupa de cei de acolo, atunci, când va fi în poziții de răspundere, se va comporta la fel. Aducându-și aminte de bunătatea lui Hristos față de el, le va arăta celorlalți aceeași iubire și amabilitate. (…)
Principiile cerului trebuie aplicate în fiecare familie, în disciplina fiecărei biserici, în fiecare așezământ, în fiecare instituție, în fiecare școală și în toate lucrurile care trebuie administrate (General Conference Bulletin, 3 aprilie 1901).
Bărbați și femei, copii și tineri sunt cântăriți în balanța cerului pentru evaluarea comportamentului lor în cămin. Cel care este creștin acasă este creștin pretutindeni. Religia adusă în familie exercită o influență ce nu poate fi măsurată (Manuscript 34, 1899).
