CĂCI FIUL OMULUI A VENIT NU CA SĂ PIARDĂ SUFLETELE OAMENILOR, CI CA SĂ LE MÂNTUIASCĂ.
LUCA 9:56
Ne aflăm aproape de încheierea unui alt an. Crăciunul și Anul Nou vor sosi curând. Să ne revizuim sincer și atent viața din cursul anului care aproape a trecut, cu povara sa de istorie către veșnicie, și să luăm aminte la o mulțime de semne ale îndurării lui Dumnezeu în binecuvântările pe care le-a revărsat asupra noastră. Inexprimabilul cadou suprem pe care Dumnezeu L-a putut face lumii a fost preaiubitul Său Fiu oferit fără plată.
Noi nu apreciem nici pe jumătate grandoarea planului de mântuire. Cel care era una cu Tatăl a coborât de pe tronul de slavă din ceruri, punându-Și deoparte haina și coroana regală și, îmbrăcându-Și divinitatea cu natura umană, S-a adus pe Sine Însuși la nivelul capacităților umane inferioare. „S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți” (2 Corinteni 8:9). Sacrificiul din partea Tatălui a fost infinit și infinit a fost și sacrificiul Fiului! Cel mai înalt dar pe care Cerul ar fi putut să-l ofere a fost dat ca răscumpărare pentru omenirea căzută. O, ce bunăvoință divină! Ar fi fost mult mai ușor ca omenirea să fie distrusă, redusă la inexistență, decât să fie refăcută. Dar Hristos spune: „Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască” (Luca 9:56). Fiul lui Dumnezeu a înțeles situația disperată și a venit personal în lumea noastră pentru ca aceasta, prin El, să aibă viață veșnică. Deși El era Fiul Celui Preaînalt, S-a supus insultei, batjocurii și unei morți crude, pentru că atât de mult a iubit ființele umane încât a ținut să le salveze de la ruină. Dar, parcă decisă să se deconecteze de la orice comunicare cu Cerul, parcă în batjocură față de mila divină și sfidând Omnipotența, lumea pe care El a venit să o salveze L-a crucificat pe Domnul slavei. Am putea noi, dragi frați și surori, să privim o asemenea dragoste, un asemenea sacrificiu infinit, fără să fim mișcați? Oh, ce resurse divine abundente de putere au fost puse la dispoziția omenirii căzute!
Să privim la Isus și să vedem iubirea Sa uimitoare pentru omenirea căzută despre care face dovadă crucea de pe Golgota! Marele sacrificiu a fost adus la îndeplinire, Hristos i-a răscumpărat pe oameni cu un preț infinit. „Voi ați fost cumpărați cu un preț”, chiar cu sângele prețios al Fiului lui Dumnezeu. Iar acum Isus spune: „Eu revendic inima omului…” Astfel, El Își afirmă dreptul de proprietate asupra conștiinței ființelor umane. (Review and Herald, 11 decembrie 1888)
Cum este influențată de păcat – pozitiv sau negativ – valoarea mea personală înaintea lui Dumnezeu?
