Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.
Psalmii 4:8
Ascultă ediția audio aici.
Adeseori, problemele vieții aduc zbucium, frică și îndoială în inimile noastre. Aceste situații tulbură spiritul, iar pacea este alungată.
Perioada pandemiei a creat o neliniște generală, lăsând în urmă mult dezechilibru, frică, teamă. Îmi amintesc de ziua în care am primit vestea îmbolnăvirii fratelui meu. Fiind medic pneumolog, era zilnic supus riscului contaminării. Starea lui de sănătate se agrava cu fiecare zi, ceea ce ne îngrijora foarte tare. Distanța și restricțiile ne-au ținut departe, lipsindu-ne de posibilitatea de a-i fi alături. Simțeam cum mă cuprinde disperarea – înțelesesem gravitatea situației. Am alergat în camera mea, unde m-am prăbușit pe genunchi, implorându-L pe Dumnezeu să-i fie alături, să-i redea sănătatea, să-i fie salvată viața. În acele zile de suferință, nesiguranță și teamă, am trăit mai profund ce poate face rugăciunea.
Orele cele mai grele erau înainte de culcare, când neliniștea îmi cuprindea întreaga ființă, iar negura nopții parcă înăbușea speranța. Însă, în rugăciune stăruitoare, am învățat că Tatăl ceresc este gata să aducă pace și liniște sufletului zdrobit, atunci când sunt cerute. Dumnezeu este singurul care poate da liniște sufletului răvășit.
După zile de suferință, în care viața lui depindea de aparate, continuam să ne rugăm Marelui Medic să-i redea sănătatea. Cuvintele pline de speranță ale Scripturii ne întăreau, făcându-ne să vedem luminița de la capătul tunelului:„În supunerea totală față de Domnul Isus Hristos există pace, o pace constantă, care inundă sufletul. Ascultarea de Dumnezeu aduce odihnă. Ucenicul care calcă umil și smerit pe urmele Răscumpărătorului descoperă o pace și o odihnă pe care lumea nu le poate oferi și pe care nici nu i le poate răpi. «Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine» (Isaia 26:3)” (MCP, p. 644).
Provocare: Pacea vine când predai controlul. De aceea începe fiecare zi astfel: „Doamne, azi nu conduc eu. Tu ești la cârmă”!
