Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale.
Isaia 64:8
Ascultă ediția audio aici.
În Cuvântul Său, Dumnezeu Se compară pe Sine cu un olar și pe poporul Său cu lutul. Lucrarea lui este să-Și modeleze, să-Și fasoneze poporul să semene cu El. Lecția care trebuie învățată este supunerea. Sinele nu trebuie să iasă în evidență. Dacă indicațiilor divine le este acordată atenția cuvenită, dacă sinele este supus voii divine, mâna Olarului va modela un vas de cinste.
Excelența unei legături autentice cu Hristos vine din ascultarea cuvintelor: „Luați jugul Meu […] și învățați de la Mine” (Matei 11:29). (…) Lucrătorul care are această experiență își dorește arzător deplinătatea iubirii care întrece orice cunoștință. Capacitatea lui de a se bucura de iubirea lui Dumnezeu se dezvoltă în mod constant. Învățând zilnic în școala lui Hristos, el își dezvoltă constant capacitatea de a înțelege sensul adevărurilor sublime, care sunt vaste cât veșnicia.
El își dă seama că este materialul cu care Dumnezeu lucrează și care trebuie să fie pasiv în mâinile Maestrului. Vor veni încercări asupra lui, întrucât, fără testul necazului și descurajării, el nu-și va putea afla niciodată lipsa de înțelepciune și experiență.
Dacă Îl caută pe Domnul cu umilință și încredere, orice încercare va lucra spre binele lui. El va părea uneori că ratează, dar presupusa lui nereușită de a ajunge acolo unde spera ar putea fi calea lui Dumnezeu de a-i aduce înaintarea. El s-ar putea considera ratat, dar presupusul lui rateu înseamnă o mai bună cunoaștere de sine și o încredere mai fermă în Dumnezeu. (…) S-ar putea să facă greșeli, dar învață astfel să nu le repete. Unit cu Hristos, adevărata Viță, este în măsură să facă roade spre slava lui Dumnezeu. (…)
Domnul dorește ca noi să fim blânzi, smeriți și umili și totuși umpluți de siguranța care vine din cunoașterea voii lui Dumnezeu. „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință. (…) El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat” (2 Timotei 1:7,9).
