Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu!”, zice Domnul.
Ieremia 9:23,24
Ascultă ediția audio aici.
Există o educație esențial lumească. Scopul ei este succesul în lume, gratificarea ambiției egoiste. Pentru a-și asigura o asemenea educație, mulți studenți investesc timp și bani în aglomerarea minții lor cu cunoștințe nenecesare. Lumea îi consideră cunoscători, dar Dumnezeu nu Se află în gândurile lor. (…)
Există un altfel de educație, foarte diferită. Principiul ei fundamental, așa cum a fost stabilit de cel mai mare Învățător pe care lumea L-a cunoscut vreodată, este: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” (Matei 6:33). Scopul ei nu este egoist, ci să Îl onoreze pe Dumnezeu. (…) Dumnezeu este sursa oricărei înțelepciuni. El este infinit înțelept, drept și bun. Despărțiți de Hristos, cei mai înțelepți oameni care au trăit vreodată nu-L pot înțelege. Ei pot declara că sunt înțelepți, se pot mândri cu realizările lor, dar simpla cunoaștere intelectuală, fără marile adevăruri centrate în Hristos, nu înseamnă nimic. (…)
Dacă oamenii ar putea vedea măcar pentru un singur moment dincolo de marginea orizontului finit, dacă ar putea surprinde o licărire a Celui Veșnic, orice gură ar înceta pe loc să se mai laude. Oamenii care trăiesc pe acest mic atom de lume sunt finiți; Dumnezeu deține nenumărate lumi care se supun legilor Sale și sunt conduse având în vedere slava Sa. Deși oamenii au ajuns atât de departe în cercetarea științifică pe cât le permit puterile lor limitate, încă rămâne un infinit dincolo de ceea ce pot ei să cuprindă.
Înainte ca să poată fi cu adevărat înțelepți, oamenii trebuie să-și înțeleagă dependența de Dumnezeu și să fie umpluți cu înțelepciunea Lui. Dumnezeu este sursa puterii intelectuale precum este și a puterii spirituale. Cei mai mari oameni care au atins ceea ce lumea consideră a fi cote neobișnuit de înalte de știință nu se pot compara cu ucenicul iubit, Ioan, sau cu apostolul Pavel. Numai atunci când puterea intelectuală și cea spirituală se combină este atins cel mai înalt standard al maturității.
