Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
Coloseni 3:1,2
Ascultă ediția audio aici.
Noi putem avea mari așteptări în privința lucrurilor acestei vieți, dar ne vom confrunta cu dezamăgiri. O să constatăm că acestea pier. Dar există „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru noi” (1 Petru 1:4). Avem nevoie ca gândurile noastre să fie îndreptate spre lucrurile care vor rămâne, nu spre cele care trec odată cu folosirea lor. (…) Când a venit în această lume, Hristos a văzut că oamenii pierduseră din vedere viitorul, nu mai luau în calcul viața veșnică. El a venit să facă din nou o prioritate din acea viață, ca, privind la ea, să fim determinați să ne schimbam atitudinea față de lucrurile acestei vieți, ca sentimentele noastre să fie investite în direcția lucrurilor de sus, nu a celor de pe pământ, care se învechesc atât de repede. Umbra pe care a creat-o Satana între sufletul nostru și Dumnezeu Hristos caută să o îndepărteze, pentru ca perspectiva spre Dumnezeu și eternitate să poată deveni clară. Fără să o disprețuiască, El pune această lume la locul ei corect de subordonare. Apoi le acordă lucrurilor veșnice importanța lor corespunzătoare, ca să ne putem îndrepta ochiul credinței spre cele nevăzute. Lucrurile de însemnătate trecătoare au puterea de a îngreuna gândurile și sentimentele și este important să ne educăm, să ne instruim permanent mintea să persiste asupra lucrurilor de interes veșnic. Ne face aceasta nefericiți? Ne va aduce timpuri grele aici? Nu, nicidecum! (…) Cu cât în experiența noastră zilnică este adus mai mult din Duhul lui Dumnezeu, mai mult din harul Său, cu atât vom întâmpina mai puțină tensiune, vom simți mai multă fericire și o vom împărtăși mai mult cu alții.
Dumnezeu nu a prevăzut ca veșnicia să ne împovăreze sau să ne facă inadecvați pentru datoriile acestei vieți. Acest
lucru nu se va întâmpla niciodată dacă ne obișnuim mintea să persiste asupra temelor veșniciei și dacă le vom îmbina cu datoriile vieții. Contemplarea realităților veșnice nu ne va descalifica pentru datoriile vieții prezente. Toate demersurile și activitățile utile ale vieții ni se vor descoperi înconjurate de curcubeul făgăduinței.
