ARATĂ-MI, DOAMNE, CĂILE TALE ȘI ÎNVAȚĂ-MĂ CĂRĂRILE TALE!
PSALMII 25:4
Domnul ne spune: „Cheamă-Mă în ziua necazului” (Psalmii 50:15). El ne invită să aducem înaintea Lui greutățile și nevoile noastre și dorința noastră după ajutor divin. El ne invită să apelăm neîntârziat la rugăciune. Imediat ce apar dificultățile, trebuie să ne rugăm cu sinceritate și insistență. Prin rugăciunile noastre fervente, noi ne dovedim încrederea puternică în Dumnezeu. Conștientizarea nevoii noastre ne determină să ne rugăm stăruitor, iar Tatăl nostru ceresc este mișcat de implorările noastre.
Adesea, aceia care suferă disprețul sau persecuția pentru credința lor sunt ispitiți să creadă că sunt uitați de Dumnezeu. În ochii oamenilor, ei nu sunt decât o minoritate. După toate aparențele, dușmanii triumfă asupra lor. Dar ei nu trebuie să-și calce conștiința. Cel care a suferit pentru ei și a purtat suferințele și durerile lor nu-i va părăsi.
Copiii lui Dumnezeu nu sunt abandonați și lăsați fără apărare. Rugăciunea mișcă brațul Celui Atotputernic. Rugăciunea a „cucerit împărății, a făcut dreptate, a căpătat făgăduințe, a astupat gurile leilor, a stins puterea focului”. Noi vom înțelege ce înseamnă aceasta, când vom auzi relatări despre martirii care au murit pentru credința lor „și au pus pe fugă oștirile vrăjmașe” (vezi Evrei 11:33,34).
Dacă ne consacrăm viața în slujba Sa, nu vom putea fi puși niciodată într-o situație pentru care Dumnezeu nu a prevăzut o soluție. Oricare ar fi situația noastră, avem un Ghid care ne arată drumul. Oricare ar fi problemele noastre, avem un Sfătuitor sigur. Oricare ar fi necazurile și nevoile noastre sau chiar dacă ne-am simți părăsiți, avem un Prieten care ne înțelege. Dacă, în neștiința noastră, greșim, Domnul Hristos nu ne părăsește. Vocea Sa clară și distinctă se aude spunând: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6). „Căci El va izbăvi pe săracul care strigă și pe nenorocitul care n-are ajutor” (Psalmii 72:12).
Domnul declară că va fi onorat de cei care se apropie de El și Îi slujesc cu credincioșie. (Parabolele Domnului Hristos, pp. 172, 173)
Eu nu pot fi pus „niciodată într-o situație pentru care Dumnezeu nu a prevăzut o soluție”. Dacă acest lucru e adevărat, de ce mă agit când mă confrunt cu împrejurări dificile?