Poruncile acestea pe care ți le dau astăzi să le ai în inima ta. […] Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntare între ochi.
Deuteronomul 6:6,8
Ascultă ediția audio aici.
Omul este o persoană senzorială și are nevoie să se conecteze la mediu, la ceilalți, la Dumnezeu. M-am întrebat adesea ce sunt acelea „fruntare” și cum ar trebui să aplic la viața mea acest verset. Și eu simt nevoia de a-L vedea pe Dumnezeu: vreau să gust, să miros, să simt, să aud, să văd. Nu pot funcționa dacă teama, iubirea, încrederea, respectul față de Dumnezeu sunt niște noțiuni abstracte, așa că mi-am construit și eu „fruntare” pe care mi le-am „legat” ca aducere aminte între ochi. Am o plăcere copilărească față de creația Sa. Sunt fericită și pot spune că Îl văd pe Dumnezeu atunci când am privilegiul de a vedea animale sălbatice în zile obișnuite, în activități cotidiene. Sunt încântată până la extaz de o floare, de culorile pădurii, de roadele pământului. Mă simt tare răsfățată și-mi spun: Doamne, pentru mine ai pus creatura asta frumoasă în cale? Pentru mine ai creat frumusețea și culoarea? Pentru mine ai pus șase cireșe într-un pom abia sădit?
Într-o dimineață devreme, pornisem într-o călătorie obișnuită, iar drumul meu trecea printr-o zonă împădurită. Conduceam atentă, conversând ca de obicei cu Dumnezeu și spuneam: Aș dori să văd căprioare, Doamne! Și nu s-a întâmplat nimic, nu am văzut căprioare, cerbi, ciute sau vulpi. Apoi am văzut pe șosea în fața mea un animal mic și am redus viteza: era o veveriță. Am râs și am oprit mașina: Doamne, ești minunat! Ești minunat și Te iubesc! Am privit veverița, care nu s-a grăbit să plece și care mă privea la rândul ei. Am spus: Doamne, numai Tu poți face așa ceva!
Poate că este o copilărie, poate că sunt încă un copil, dar cum altfel să leg poruncile Domnului ca niște fruntare între ochi? Domnul este atât de bun, încât ne vorbește fiecăruia pe limba noastră. Este minunat Dumnezeul nostru!
Dacă poruncile Sale nu devin parte integrantă din ziua noastră, le vom uita. Iată de ce avem nevoie să ne construim, fiecare în felul nostru, fruntare pe care să le purtăm între ochi. Ca să-L vedem pe Cel ce este nevăzut!
Provocare: Fii azi atent(ă) la modurile subtile în care ni Se descoperă Dumnezeul nevăzut! Oprește-te și observă lucrurile mici pe care de regulă nu le bagi în seamă și care îți vorbesc despre iubirea Lui nemăsurată!
