DUMNEZEUL ORICĂRUI HAR, CARE V-A CHEMAT ÎN HRISTOS ISUS LA SLAVA SA VEȘNICĂ, DUPĂ CE VEȚI SUFERI PUȚINĂ VREME, VĂ VA DESĂVÂRȘI, VĂ VA ÎNTĂRI, VĂ VA DA PUTERE ȘI VĂ VA FACE NECLINTIȚI.
1 PETRU 5:10
După alungarea sa din Eden, viața lui Adam pe pământ a fost plină de durere. Fiecare frunză care se veștejea, fiecare animal care era adus jertfă, fiecare degenerare apărută pe fața plăcută a naturii, fiecare pată de pe puritatea omului, toate erau noi ocazii de a-și aduce aminte de păcatul său. Cumplită era agonia remușcării când observa nelegiuirea invadând pretutindeni și, ca răspuns la avertizările lui, întâmpina acuzații aduse lui ca fiind cauza păcatului. Cu umilință răbdătoare, a purtat aproape o mie de ani pedeapsa călcării legii. S-a pocăit pe deplin de păcatul lui, s-a încrezut în meritele Salvatorului promis și a murit cu speranța învierii. Fiul lui Dumnezeu a răscumpărat greșeala și căderea omului, iar acum, prin lucrarea de ispășire, Adam este repus în poziția sa inițială de dominație.
Încântat și plin de bucurie, el vede pomii care odinioară fuseseră desfătarea lui, exact pomii ale căror roade le adunase el însuși în zilele nevinovăției și bucuriei sale. Vede via pe care propriile mâini au cultivat-o, exact florile pe care cândva le iubea și le îngrijea. Mintea îi cuprinde realitatea scenei, înțelege că acesta este într-adevăr Edenul refăcut, mai plăcut acum decât atunci când fusese alungat din el. Mântuitorul îl conduce la pomul vieții, rupe fructul slăvit și i-l dă să mănânce. Privește în jurul lui și vede o mulțime din familia lui răscumpărată stând în Paradisul lui Dumnezeu. Atunci își așază coroana strălucitoare la picioarele lui Isus și, căzând pe pieptul Lui, Îl îmbrățișează pe Răscumpărător. Își atinge harpa de aur și bolțile cerului răsună de cântecul de biruință: „Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat și trăiește iarăși!” Familia lui Adam îi urmează exemplul și își așază coroanele la picioarele Mântuitorului, când se pleacă în adorare înaintea Sa.
La această întâlnire sunt martori îngerii, care au plâns la căderea lui Adam și care s-au bucurat atunci când Isus, după înviere, S-a înălțat la cer, după ce a deschis mormântul pentru toți aceia care vor crede în Numele Său. Acum văd lucrarea de salvare realizată și își unesc glasurile în imnuri de laudă. (Căminul adventist, pp. 540, 541)
Ce o să-i spun lui Adam după ce voi fi fost martor la întâlnirea lui cu Dumnezeu în ceruri?
