Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor.
Efeseni 6:7
Ascultă ediția audio aici.
Dumnezeu ne cunoaște pe fiecare individual. Fiecărui născut în această lume îi este dată misiunea de a face lumea mai bună. (…) Fiecare are domeniul lui și, dacă agentul uman face din Dumnezeu sfătuitorul său, atunci nimic nu va veni în conflict cu planurile lui Dumnezeu. El a alocat fiecăruia un loc și o lucrare și, dacă fiecare ne supunem individual lucrării Domnului, indiferent cât de derutantă și încurcată ar putea părea viața în ochii noștri, Dumnezeu are un scop în toate, iar mașinăria umană, ascultătoare sub mâna înțelepciunii divine, va aduce la îndeplinire scopurile lui Dumnezeu. Așa cum într-o armată bine disciplinată fiecare soldat are poziția sa bine stabilită și i se cere să-și împlinească misiunea pentru a contribui la puterea și perfecțiunea întregului, la fel lucrătorul pentru Dumnezeu trebuie să-și facă partea atribuită în marea lucrare a lui Dumnezeu.
Viața așa cum apare acum nu este ceea ce a menit-o Dumnezeu și de aceea este așa de multă încâlceală, oboseală și tensiune. Bărbatul sau femeia care își părăsește locul pe care i l-a dat Dumnezeu și face ceea ce este plăcut înclinațiilor sale, acționând după planul său greșit, va avea parte de descurajare, deoarece a ales propriul drum în locul căii lui Dumnezeu.
Sunt unii care acceptă poziții de responsabilitate, dar nu au simțul responsabilității și fac la întâmplare o lucrare căreia nu-i înțeleg caracterul. Alții acceptă o lucrare pentru care nu sunt potriviți. (…) Alți oameni caută să facă doar ce le place și acționează după propriile lor planuri, iar Dumnezeu ridică bariere și nu le permite să facă ce ar vrea ei. (…)
Tatăl nostru ceresc este Stăpânul nostru și trebuie să ne supunem disciplinei Sale. Suntem membrii familiei Lui. El are dreptul la slujirea noastră și, dacă unul dintre membrii familiei Sale insistă să aibă propriul parcurs, continuând să facă doar ceea ce îi place, acest spirit va aduce o stare de tulburare și dezordine a lucrurilor. Nu ar trebui să căutăm propria noastră cale, ci să adoptăm calea și voia lui Dumnezeu. (…)
Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească și noi să spunem: „Nu cum voiesc [eu], ci cum voiești Tu” (Matei 26:39)!
