Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.”
Apocalipsa 21:6
Ascultă ediția audio aici.
Se spune că într-un sat vechi, pe un deal bătut de vânt, trăia un bătrân care avea în curtea sa o fântână adâncă, săpată de străbuni, cu ziduri de piatră și apă rece și limpede ca cristalul. În timp, oamenii au început să prefere apa în sticle frumoase de la oraș – mai la modă, mai comodă. Fântâna a fost uitată, acoperită cu scânduri și praf.
Anii au trecut. Oamenii au început să simtă o sete sufletească adâncă. Oricât căutau alinare în lucruri moderne, nimic nu le potolea setea. Într-o zi, o copilă l-a întrebat pe bătrân:
— De ce e acoperită fântâna?
— Pentru că am uitat-o și poate pentru că ne-am obișnuit cu setea, i-a răspuns el.
Fetița a dat la o parte scândurile, a tras lanțul ruginit și un sunet limpede a răsunat din adânc: plescăitul apei vii, la fel de proaspătă ca întotdeauna.
Aceasta e o ilustrație care ne amintește că, adesea, alergăm după lucruri deșarte, când tot ce trebuie să facem este să credem în Dumnezeu, și El ne va oferi apa vieții, fără plată.
Ai simțit vreodată sete după o zi toridă? Trupul nostru are nevoie vitală de apă, dar și sufletul însetează – după pace, după iubire și după prezența Creatorului. Această sete interioară poate fi potolită doar de Dumnezeu.
Ce har minunat: El ne oferă apa vieții gratuit! Oricine vine la El cu inima deschisă o poate primi, indiferent cine este sau de unde vine.
În fiecare zi bem apă pentru trup. Dar sufletul? Cât de des îl adăpăm? Dumnezeu ne așteaptă zilnic să-I vorbim, să-I încredințăm bucuriile și durerile. Apocalipsa ne promite că, la final, El va aduce un râu al vieții. Până atunci, să ne hrănim sufletul prin credință, rugăciune și speranță.
Provocare: Începe-ți dimineața cu câteva clipe în care să vorbești cu cel mai bun Prieten al tău! Și nu uita să te hidratezi și fizic azi!
