APOI S-A POGORÂT ÎMPREUNĂ CU EI, A VENIT LA NAZARET ȘI LE ERA SUPUS.
LUCA 2:51
Isus Și-a revendicat calitatea de fiu de la Cel Veșnic. (…) Prima Sa vizită la templu trezise noi impulsuri. Toate obligațiile pământești au fost, pentru un timp, pierdute din vedere; dar, deși știa acum că are o misiune divină și că între El și Dumnezeu există o uniune, nu s-a opus autorității părinților Săi. La cererea lor, El s-a întors acasă cu ei, ca un fiu credincios și ascultător, și i-a ajutat în truda lor. A sigilat taina viitoarei Sale misiuni în inima Sa, așteptând în supunere momentul în care lucrarea Sa publică trebuia să înceapă pentru ca abia atunci să anunțe lumii că este Mesia. S-a supus restricțiilor părintești timp de optsprezece ani după ce a recunoscut că este Fiul lui Dumnezeu; și a dus viața simplă, obișnuită, a unui galileean, lucrând ca tâmplar. (…) Timp de treizeci de ani, S-a supus interdicțiilor părintești.
Se întâmplă adesea ca, înainte de a împlini vârsta de doisprezece ani, copiii, chiar având părinți creștini, să simtă că ar trebui să li se permită să-și urmeze propriile dorințe. Și părinții sunt gata să se lase conduși de copiii lor în loc să-i conducă ei pe copii. (…) Din acest motiv, mulți tineri dezvoltă obiceiul egoismului și al leneviei. Sunt vanitoși, mândri și îndărătnici (Youth’s Instructor, 1 septembrie 1873).
Atunci când privim la abnegația Sa răbdătoare, la faptul că nu a căutat notorietate și că S-a dedicat activităților Sale zilnice umile, ce lumină frumoasă se revarsă din viața Sa! Cât de clar este scoasă în evidență calea pe care trebuie să meargă copiii și tinerii! (…) Isus nu a fost într-o măsură mai mică Fiul lui Dumnezeu în căminul Său modest, în ascultare de părinții Săi, decât atunci când Dumnezeu a vorbit de pe tronul Său cel veșnic, spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit” – Matei 3:17 (Youth’s Instructor, 14 iulie 1892).
Viața lui Hristos ne asigură că o viață de supunere voioasă față de restricțiile părintești și de activitate fizică și mintală va avea parte de o binecuvântare veșnică (Youth’s Instructor, 1 septembrie 1873).
