FRAȚILOR, CHIAR DACĂ UN OM AR CĂDEA DEODATĂ ÎN VREO GREȘEALĂ, VOI, CARE SUNTEȚI DUHOVNICEȘTI, SĂ-L RIDICAȚI CU DUHUL BLÂNDEȚII. ȘI IA SEAMA LA TINE ÎNSUȚI CA SĂ NU FII ISPITIT ȘI TU! PURTAȚI-VĂ SARCINILE UNII ALTORA ȘI VEȚI ÎMPLINI ASTFEL LEGEA LUI HRISTOS.
GALATENI 6:1,2
Pentru ca ceara să primească amprenta clară și adâncă a sigiliului, nu apeși sigiliul pe ea cu grabă și violență; îl pui cu grijă pe aceasta și îl apeși încet, ferm, până când ceara s-a întărit după forma lui. Într-un mod asemănător să vă purtați cu sufletele omenești. Exercitarea permanentă a influenței creștine este secretul puterii ei, și aceasta depinde de consecvența cu care manifestați caracterul lui Hristos. Ajutați-i pe cei care au greșit spunându-le experiențele voastre. Arătați-le cum, când ați făcut greșeli grave, răbdarea, bunătatea și ajutorul venit din partea colegilor voștri de misiune v-au dat curaj și speranță.
Până la judecată, nu veți ști care a fost influența unei purtări blânde și atente față de cei nestatornici, iraționali, nevrednici. Când ne confruntăm cu nerecunoștință și înșelarea încrederii sfinte, suntem provocați să ne manifestăm disprețul sau indignarea. Cei vinovați se așteaptă la acestea, sunt pregătiți pentru ele. Dar răbdarea plină de bunătate îi ia prin surprindere și adesea trezește în ei tendințe mai bune și o dorință de a duce o viață mai nobilă. (…)
Toți cei ce mărturisesc că sunt copii ai lui Dumnezeu ar trebui să-și amintească faptul că, în calitate de misionari, vor fi aduși în legătură cu diferite feluri de a gândi. Cu cele rafinate și cu cele grosolane, cu cele umile și cu cele mândre, cu cele religioase și cu cele sceptice, cu cele educate și cu cele neștiutoare, cu cele ale bogaților și cu cele ale săracilor. Aceste minți diferite nu pot fi tratate toate în același fel; însă toate au nevoie de blândețe și înțelegere. Prin relaționare, mințile noastre ar trebui să se cizeleze și să capete rafinament. Depindem unii de alții, fiind strâns legați prin legăturile frăției umane. (…)
Fiecare bărbat sau femeie care a primit lumina divină trebuie să răspândească lumină pe cărarea celor care nu cunosc calea cea mai bună. (…) Trebuie să-L avem pe Hristos în noi ca un izvor care țâșnește în viață veșnică, înviorându-i pe toți aceia care vin în contact cu noi (Divina vindecare, pp. 494–495).
