De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu.
Evrei 6:1
Ascultă ediția audio aici.
La poarta de intrare pe calea care duce la viața veșnică, Dumnezeu așază credința și aliniază de-a lungul întregului parcurs lumina, pacea și bucuria ascultării de bunăvoie. Călătorul de pe această cale stă permanent cu ochii pe semnul care îi marchează înalta chemare în Hristos. Premiul este întotdeauna înaintea ochilor săi. Pentru el, poruncile lui Dumnezeu sunt neprihănire, bucurie și pace în Duhul Sfânt. Lucrurile care la început par să fie cruci ajung să fie considerate, prin experiență, coroane.
„Învățați de la Mine”, este porunca Mântuitorului. Da, să învățăm de la El cum să trăim viața lui Hristos – o viață curată, sfântă, lipsită de orice pată a păcatului. (…) Progresul, nu stagnarea, este legea cerului. Progresul este legea oricărei facultăți mintale și fizice. În câmp se vede mai întâi un fir verde, apoi spic și în cele din urmă bob deplin în spic. În viața spirituală, ca și în viața fizică, trebuie să existe creștere. Pas cu pas, să avansăm, permanent primind și împărtășind, neîntrerupt câștigând mai multă cunoaștere de Hristos, în fiecare zi ajungând mai aproape de măsura staturii plinătății lui Hristos.
Creștinul este la început un nou-născut în Hristos. Apoi devine copil. În mod constant el trebuie să înainteze, proporțional cu ocaziile și privilegiile oferite. Permanent să-și aducă aminte că el nu își aparține, ci a fost cumpărat cu un preț și trebuie să facă tot posibilul să-și folosească talentele încredințate lui. Chiar și în pruncia înțelegerii sale spirituale, creștinul trebuie să facă tot ce îi stă în putere, progresând constant spre viața cea mai înaltă și sfântă. El să-și dea seama că este lucrător împreună cu Dumnezeu. (…)
Niciodată creștinul să nu devină mulțumit de sine, ci să socotească toate lucrurile ca o pierdere pentru excelența cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul său. El să umble și să lucreze în compania Salvatorului. Procedând astfel, credința lui va crește. Privind constant la Hristos, va fi schimbat în același chip cu al Lui, de la o treaptă la alta a caracterului.
