CÂND A IEȘIT DIN CORABIE, ISUS A VĂZUT MULT NOROD ȘI I S-A FĂCUT MILĂ DE EI, PENTRU CĂ ERAU CA NIȘTE OI CARE N-AVEAU PĂSTOR, ȘI A ÎNCEPUT SĂ-I ÎNVEȚE MULTE LUCRURI.
MARCU 6:34
Din textul biblic ne dăm ușor seama că un cuvânt frecvent folosit astăzi ca sinonim pentru milă este compasiunea. Biblia vorbește de multe ori despre milă; ba mai mult, sunt locuri în care Dumnezeu chiar ne cere aceasta: „Milă voiesc, nu jertfe.” Dar oare cum înțelegem acest aspect în relațiile din familia noastră?
În familie, compasiunea nu vine dintr-un simțământ de superioritate și nici nu este o modalitate de a ne arăta mai buni decât ceilalți, ci este răspunsul natural al iubirii și al harului primit de la Dumnezeu. Bogăția acestui har nemeritat ne ajută să învățăm să iubim așa cum am fost iubiți. Doar iubirea adevărată arată o compasiune pornită din simțăminte sfinte. Când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, atunci știm să fim amabili, curtenitori și miloși cu cei din jurul nostru. Doar atunci mila nu este o corvoadă, ci o exprimare naturală a unui sine renăscut.
Cuvântul inspirat spune: „Duhul lui Dumnezeu nu rămâne acolo unde este dezbinare și controversă printre cei credincioși față de adevăr. Chiar dacă aceste simțăminte nu sunt exprimate, ele pun stăpânire pe inimi și alungă pacea și iubirea care ar trebui să caracterizeze biserica creștină. Cei care mărturisesc faptul că Îl iubesc pe Dumnezeu și poruncile Lui trebuie să renunțe la înălțarea de sine. Altfel, nu au de ce să aștepte să fie binecuvântați de favoarea divină” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 4).
Așadar, mă lupt și mă rog ca eul să fie îndepărtat, așa încât compasiunea să ia locul răutății și individualismului. Cu această realizare, mă pot aștepta la o familie împlinită și fericită.
Doamne, ai grijă și azi de inima mea, să pot avea grijă de familia mea!
