Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă.
Psalmii 15:1,2
Ascultă ediția audio aici.
Cu mâinile înălțate spre ceruri, cu inima ca un pământ uscat și însetat, omul lumii vechi căuta în multe locuri divinul, care să-i umple golul interior, să schimbe urâtul vieții în frumos și să-i izgonească spaimele. Mesopotamienii încercau să zgârie cerul cu zigurate, ca să poată să-i coboare pe zei printre ei. Piramidele egiptene erau scări care trebuiau să urce spre zei. Eroii greci încercau uneori să urce spre Olimp. Zeii hinduși coborau spre muritori sub formă de avataruri. Peste tot, omul își dorea să trăiască alături de zeii săi, să le simtă prezența în lume. Iar pentru evrei, visul era să umble cu Dumnezeu, ca Enoh, care, după 300 de ani de asemenea umblare, nu s-a mai întors printre muritori. Psalmul 15:1 pune o întrebare provocatoare: cine este cel care umblă cu Dumnezeu?
Răspunsul este simplu și clar: nu cei puternici, nu cei bogați, nu cei talentați, nu cei cu sânge albastru sau cei cu arbore genealogic mai vechi decât țara. Nu este o listă de dogme sau ritualuri, este „un plan de viață”. Cel care umblă cu Dumnezeu este cel care pășește prin lume în dreptate. Pe drumul drept, fără scurtături. Daniel Barenboim, marele pianist și dirijor, scria într-o carte de amintiri: „Cred că există scurtături care te pot ajuta să economisești timp, și asta nu doar în muzică, dar e primejdios s-o iei pe scurtătură fără să ai idee și de drumul cel lung.”
Psalmul 15 afirmă că drumul bun e cel mai lung și mai îngust: drumul dreptății, al conformității față de regulile lui Dumnezeu și al onestității („spune adevărul din inimă”).
În cursul scandalului Watergate, președintele Richard Nixon și cei apropiați din aparatul prezidențial au negat vreun amestec. Pe măsură ce apăreau dovezile, Nixon a fost forțat să își schimbe povestea de mai multe ori, inventând fapte care să acopere alte fapte, care să acopere alte fapte. Incoerența diferitelor versiuni devenea tot mai evidentă și a dus în final la demisia sa.
„Spune întotdeauna adevărul, și nu va trebui să ții minte ce-ai spus!” (Mark Twain).
Doamne, ajută-mă să spun astăzi adevărul atât prin cuvinte, cât și prin viața mea!
