FEMEIE, UNDE SUNT PÂRÂȘII TĂI? NIMENI NU TE-A OSÂNDIT?
IOAN 8:10
Isus S-a ridicat și, privind la femeie, a zis: „«Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?» «Nimeni, Doamne», I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: «Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.»”
Femeia stătuse în fața lui Isus, ghemuindu-se de frică. Rostirea Lui: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea” sunase pentru ea ca o sentință la moarte. Nu îndrăznea să ridice ochii către fața Mântuitorului, ci își aștepta soarta în tăcere. Cu uimire, a văzut cum acuzatorii ei se îndepărtează tăcuți, dezorientați și umiliți, apoi i-au ajuns la urechi aceste cuvinte de speranță: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.” I s-a topit inima și s-a aruncat la picioarele lui Isus, exprimându-și printre suspine iubirea plină de recunoștință și mărturisindu-și păcatele cu lacrimi amare.
Acesta a fost pentru ea începutul unei vieți noi, o viață de curăție și pace, devotată în slujba lui Dumnezeu. În ridicarea acestui suflet căzut, Isus a săvârșit o minune mai mare decât vindecarea celei mai grave boli fizice. El a vindecat boala spirituală, care duce la moarte veșnică. Femeia aceasta pocăită a devenit una dintre cele mai statornice urmașe ale Lui. Prin iubire și devotament pline de sacrificiu de sine, ea și-a exprimat recunoștința față de harul Lui iertător.
Prin actul de a ierta această femeie și de a o încuraja să ducă o viață mai bună, caracterul lui Isus strălucește în frumusețea neprihănirii desăvârșite. Deși nu acoperă păcatul și nici nu micșorează simțul vinovăției, El nu caută să condamne, ci să salveze. Lumea avea numai dispreț și batjocură pentru femeia aceasta păcătoasă, dar Isus îi spune cuvinte de mângâiere și speranță. Cel fără păcat are milă de slăbiciunea celui păcătos și-i întinde o mână de ajutor. În timp ce fariseii ipocriți acuză, Isus îi zice: „Du-te și să nu mai păcătuiești.”
Nu este un adevărat urmaș al lui Hristos acela care, întorcând privirea, se îndepărtează de cel care a greșit, lăsându-l să-și urmeze neîmpiedicat calea spre ruină. Cei care se grăbesc să-i acuze pe alții și sunt doritori să îi aducă în fața justiției sunt adesea mai vinovați în propria viață decât cei pe care îi acuză. Oamenii îl urăsc pe păcătos, în timp ce iubesc păcatul. Hristos urăște păcatul, dar îl iubește pe păcătos. Aceasta va fi atitudinea tuturor celor care Îl urmează. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 461, 462)
Când mi-a iertat Dumnezeu păcatul și m-a apărat de rușinea și ridiculizarea publică?
