Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
Ioan 17:23
Ascultă ediția audio aici.
Aproape că pare prea frumos ca să credem că Tatăl poate să îl iubească și chiar îl iubește pe fiecare individ al familiei umane așa cum Îl iubește pe Fiul Său. Dar avem asigurarea că El într-adevăr îl iubește, iar această asigurare ar trebui să aducă bucurie în fiecare suflet, trezind cea mai înaltă venerație și determinând o recunoștință dincolo de cuvinte. Iubirea lui Dumnezeu nu este ireală și incertă, ci o realitate vie. Creatorul tuturor lumilor promite să-i iubească pe cei ce se încred în singurul Lui Fiu ca Mântuitor personal – și încă să-i iubească așa cum Îl iubește pe Fiul Său. Chiar aici și acum, favoarea Sa plină de har se revarsă peste noi în toată amploarea ei măreață. (…) Oricât de multe lucruri ne-a promis pentru viața viitoare, El deja revarsă peste noi daruri regești în această viață și, ca beneficiari ai harului Său, ne face să ne bucurăm de orice ne înnobilează, ne dezvoltă, ne înalță caracterul. Este planul Său să ne pregătească pentru curțile cerești de sus.
Cei care trăiesc în strânsă comuniune cu Hristos vor fi promovați de El în poziții de încredere. Slujitorul care face tot ce poate pentru Maestrul său este primit într-o relație familiară cu Cel ale cărui porunci dorește să le respecte. În împlinirea devotată a datoriei putem deveni una cu Hristos, pentru că aceia care ascultă de poruncile lui Dumnezeu pot vorbi cu El în mod liber. Cel care vorbește cel mai familiar cu Liderul său divin are cea mai înaltă concepție despre măreția Sa și este cel mai ascultător de poruncile Sale.
În viața omului lucrurile sfinte și cele seculare trebuie aduse la îndeplinire unele în maniera obișnuită a activităților lucrative, altele, în slujirea Cuvântului și altele, sub forma diferitelor profesii. Dar când un om se consacră pe sine însuși lui Hristos și Îl iubește pe Dumnezeu cu toată inima, cu toată mintea, sufletul și puterea sa, el lucrează cu un devotament care îi cuprinde întreaga ființă. (…) El recunoaște cine este Proprietarul puterilor sale și a lui însuși. Această consacrare îi învestește întreaga viață cu o sacralitate care îl face atent, bun și amabil. Fiecare act al vieții sale este unul consacrat. (…) El se află sub îndrumarea lui Hristos, fiind instruit pentru lucrurile superioare de sus.
