BUCURAȚI-VĂ CU CEI CE SE BUCURĂ; PLÂNGEȚI CU CEI CE PLÂNG.
ROMANI 12:15
În preajma oamenilor aflați în mari suferințe, mă simt de multe ori neajutorată și oarecum stingheră. Stând alături de ei și privind chipul contorsionat de durere ori lacrimile șiroind pe obraji, îmi dau seama că orice aș încerca să spun sună neconcludent și nepotrivit. Îmi găsesc mult mai ușor cuvintele atunci când este vorba să îmi exprim bucuria, aprecierea sau recunoștința și cred că nu sunt singura care preferă compania oamenilor „ce se bucură”. Ne face plăcere să sărbătorim o realizare împreună cu prietenii noștri, suntem dornici să participăm la o nuntă în familie și marcăm într-un mod deosebit fiecare aniversare. Căutăm ocaziile de desfătare și cei mai mulți dintre noi reușim să ne bucurăm în mod sincer de succesele celor din jur.
Dar în fața suferinței, rămânem fără cuvinte sau singurele cuvinte care ne vin în minte sunt „De ce?”. Citind și recitind textul din Romani 12:15, am remarcat un aspect interesant: în text nu ni se spune „vorbiți cu cei ce plâng” sau „trimiteți un mesaj ori o caserolă cu mâncare”. Nu, ci „plângeți cu cei ce plâng”. Același verb, o acțiune care necesită o implicare totală, o empatie dusă la extrem. Am stat și m-am gândit care a fost ultima ocazie în care am plâns sincer pentru un pacient sau alături de o cunoștință ce traversează o perioadă dificilă. Când mi-am luat ultima dată timp să privesc dincolo de ochii înlăcrimați, să ascult mai mult decât simptome și să înțeleg cuvinte prea grele pentru a fi rostite? Să încerc să simt teama, deznădejdea, furia celui ce experimentează durerea fizică cauzată de o boală incurabilă sau a celui ce a pierdut pe cineva drag…
Răspunsul la întrebarea: „Cum îi putem ajuta pe cei care suferă?” este același cu răspunsul la întrebarea: „Cum iubesc?”. Omul aflat în durere are nevoie de dragoste, manifestată prin acțiuni concrete și continue. Jean Vanier declară: „Oamenii răniți, care au fost zdrobiți de suferință și boală, nu cer decât un lucru: o inimă care să îi iubească și să le fie devotată, o inimă care speră pentru ei.”
Dumnezeu să ne ajute ca în această zi noi să fim oamenii pe care El îi folosește pentru a aduce vindecare și speranță în viața celor din jurul nostru!
autor: Andreea Theodora Sandu
