DOAMNE, TU EȘTI STÂNCA MEA, CETĂȚUIA MEA, IZBĂVITORUL MEU!
PSALMII 18:2
Sunt plină de mulțumire că Domnul nu ne-a lăsat în necunoștință despre cum să obținem binecuvântarea Lui. Citește capitolele 8 și 9 din 2 Corinteni și vei găsi întreaga problemă exprimată în câteva cuvinte. Citește cum au venit credincioșii la apostoli și au așezat darurile la picioarele lor, rugându-i insistent să le primească. Atunci când Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, mișcă inima celor din poporul Său făcându-i să vadă nevoile lucrării, se va manifesta renunțarea de sine și darurile vor curge în trezorerie pentru proclamarea mesajului pentru această perioadă de timp.
Dacă sunt unii care cred că fac sacrificii mari pentru lucrare, aceștia să se gândească la sacrificiul pe care l-a făcut Hristos pentru ei. Rasa umană se afla sub condamnarea de moarte, dar Fiul lui Dumnezeu a îmbrăcat natura umană peste cea divină și a venit în această lume ca să trăiască și să moară în folosul nostru. El a venit să țină piept oștilor îngerilor căzuți. Noi trebuia să avem un Apărătorși, când a venit, Apărătorul nostru a luat natura umană, deoarece trebuia să fie ispitit cu ispitele cu care sunt copleșite ființele umane, ca să poată înțelege cum să-i salveze din ispită pe cei evlavioși. El a ocupat poziția de reprezentant al omenirii căzute, ca oamenii să poată ocupa o poziție avantajată.
Hristos nu a venit în această lume însoțit de o legiune de îngeri. Lăsându-Și deoparte haina regală și coroana, El a coborât din postul Său de comandă și, de dragul nostru, a devenit sărac, astfel încât prin sărăcia Lui noi să putem deveni bogați. Acesta era planul făcut în curțile cerești. Răscumpărătorul lumii trebuia să se nască în sărăcie și să lucreze cu mâinile Sale. El a lucrat cu tatăl Lui în atelierul de tâmplărie și în tot ce a făcut a pus perfecțiune. Tovarășii Săi câteodată aveau nemulțumiri pentru că El era atât de minuțios. Care e rostul să fii atât de preocupat de detalii? spuneau ei. Însă Hristos lucra până când aducea toate lucrurile cât mai aproape posibil de perfecțiune, apoi Își ridica privirea cu fața strălucind de bucuria cerului, iar cei care Îl criticaseră trebuiau să-și plece privirile rușinați de ei înșiși. În loc să reacționeze când I se căutau greșeli, El începea să cânte un psalm și, înainte de a-și dea seama, cei care se legaseră de El începeau și ei să cânte. (Manuscrisul 58, 1905)
Isus a ales de bunăvoie să devină Apărătorul omenirii, alegând inclusiv să aibă aceleași slăbiciuni ca noi. Din care alt motiv S-a oferit El voluntar să vină pe planeta noastră blestemată de păcat?
