Majoritatea marilor orașe ale lumii antice au fost construite pe cursul unei ape curgătoare sau au fost orașe-port la mări.
Inițial, zidurile Ierusalimului au fost în afara unei surse de apă, ca și în cazul orașelor Petra, Micene, Persepolis, Cusco etc. Izvorul Ghihon era sursa de apă dulce a Ierusalimului și timp de aproape trei secole a fost în afara zidurilor Ierusalimului. Conform cu 1 Împărați 1:38-39, Solomon a fost uns ca rege la izvorul Ghihon, în afara cetății lui David.
Ghihon era în valea Chedron și era un izvor carstic intermitent; pentru că apa nu curgea constant, era un simbol al dependenței omului de Dumnezeu.
După cele scrise în 2 Cronici 32:30, regele Ezechia a girat construirea unui tunel (tunelul Siloam), lung de 533 m, direcționat spre scăldătoarea Siloam, pentru a proteja sursa de apă în fața invaziei asiriene. Acest tunel a fost un exemplu de inginerie antică. Pe timpul lui Irod cel Mare, Siloam făcea parte integrantă din Ierusalim. Profeția din Zaharia 14:8 spune că din Ierusalim vor izvorî ape vii care nu vor mai curge cu intermitențe, iar viața spirituală nu va „seca” nici în „vara” binecuvântărilor, nici în „iarna” încercărilor. Acest har constant se va revărsa atât spre răsărit (Marea Moartă), pentru vindecarea laodiceenilor, cât și spre apus (Marea Mediterană), ca o chemare globală a Evangheliei.
Apa este un detoxifiant natural, reglează temperatura corpului, previne degenerarea prin hidratarea țesuturilor și a articulațiilor, ajută la sănătatea pielii, previne constipația și sprijină metabolismul. Dar apele vii sunt binefăcătoare spiritual.
Provocare: Astăzi, când vei bea apă, adu-ți aminte și roagă-te ca Dumnezeu să-ți spele gândurile de temeri, de resentimente și să-ți ude locurile aride ale spiritualității tale spre a experimenta reînviorarea de la Fața Domnului!
