Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.
1 Ioan 3:2,3
Ascultă ediția audio aici.
Aici ochiul credinței este îndreptat către Dumnezeu, să vadă cele nevăzute, nu pe cele care acum sunt vizibile. Credința trăiește în așteptarea unui viitor bun. Ea discerne avantajele inexprimabile ale darului ceresc. Speranța în viața viitoare este o parte esențială a credinței noastre creștine. Atunci când lăsăm atracțiile lumești să se interpună între sufletul nostru și Dumnezeu, nu vedem altceva decât lumea. (…) Privește mai sus, fixează-ți ochiul credinței pe lucrurile nevăzute și vei deveni puternic prin puterea divină!
Credința noastră crește când privim la Isus, care este miezul a tot ce este atractiv și fermecător. Cu cât contemplăm mai mult lucrurile cerești, cu atât le vom vedea mai puțin de dorit și atractive pe cele pământești. Cu cât vom menține îndreptat ochiul credinței noastre asupra lui Hristos, în care se concentrează speranțele vieții noastre veșnice, cu atât credința noastră sporește; speranța noastră se întărește, dragostea noastră devine mai intensă și fierbinte, cu un discernământ spiritual mai acut, și inteligența noastră spirituală crește. Din ce în ce mai mult ne dăm seama de cerința categorică din partea lui Dumnezeu să ne eliberăm de obiceiurile și practicile lumii, care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, nici pe Isus Hristos, pe care El L-a trimis. Cu cât vom privi mai mult la Hristos, vom vorbi despre meritele Sale și vom povesti despre puterea Sa, cu atât mai mult vom reflecta imaginea Lui în caracterul nostru și cu atât mai puțin ne vom lăsa mintea și sentimentele să cadă pradă influențelor paralizante ale lumii. Cu cât mintea noastră va zăbovi mai mult asupra lui Hristos, cu atât mai puțin va fi învăluită în ceața îndoielii și cu atât mai ușor ne va veni să ne lăsăm toate încercările și poverile în seama Purtătorului de poveri. (…)
Să ne lăsăm credința să străpungă umbrele infernale ale lui Satana și să se concentreze asupra lui Isus, Marele nostru Preot, care a intrat pentru noi dincolo de perdea! Orice fel de nori vor acoperi cerul, orice furtuni se vor stârni în jurul sufletului, această ancoră va rămâne fermă și noi vom fi siguri de victorie.
