CÂND A LUAT ISUS OȚETUL, A ZIS: „S-A ISPRĂVIT!”
IOAN 19:30
Domnul nu vine în această lume să aducă aur și argint ca să avanseze lucrarea Sa. El le dă oamenilor resurse pentru ca, prin darurile lor, ei să mențină progresul lucrării Lui. Primul scop în care ar trebui folosite darurile primite de la Dumnezeu trebuie să fie susținerea lucrătorilor din marele câmp al secerișului. Şi, dacă oamenii, bărbați și femei deopotrivă, vor deveni canale de binecuvântare pentru alte suflete, Domnul va alimenta continuu aceste canale. Nu faptul că-I înapoiază lui Dumnezeu ce este al Său îi sărăcește pe oameni, ci tocmai păstrarea resurselor pentru ei înșiși duce la sărăcie.
Acțiunea de a da mai departe ce a primit va face din fiecare membru al bisericii un colaborator cu Dumnezeu. Prin voi înșivă nu puteți face nimic, dar Hristos este Marele Lucrător. Este privilegiul fiecărei ființe umane care Îl primește pe Hristos să fie un colaborator al Său în lucrarea Sa.
Mântuitorul a spus: „Şi, după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii” (Ioan 12:32). Pentru bucuria de a vedea suflete salvate, Hristos a îndurat crucea. El a devenit jertfa vie pentru o lume căzută. În acest act de sacrificiu de sine a fost pusă inima lui Hristos, a fost pusă dragostea lui Dumnezeu; iar prin această jertfă a fost dată lumii influența puternică a Duhului Sfânt. Misiunea lui Dumnezeu trebuie dusă mai departe tot prin sacrificiu. Fiecărui copil al lui Dumnezeu i se cere sacrificiu de sine. Hristos a spus: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9:23). Tuturor celor care cred, Hristos le dă un caracter nou. Prin jertfa Lui infinită, acest caracter este reproducerea caracterului Său.
Autorul mântuirii noastre va fi și Acela care va definitiva lucrarea, Cel ce o va duce la bun sfârșit. Un adevăr primit în inimă va face loc pentru un altul. Iar adevărul, oriunde este primit, face active puterile celui care îl primește. Când vor iubi cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, membrii bisericii noastre vor dovedi cele mai bune și mai puternice calități și, cu cât vor fi mai nobili, cu atât spiritul lor se va asemăna mai mult cu cel al unor copilași, crezând Cuvântul lui Dumnezeu împotriva oricărui egoism.
Un potop de lumină radiază din Cuvântul lui Dumnezeu și trebuie să se producă o trezire în ce privește ocaziile neglijate. (Mărturii pentru biserică, vol. 6, pp. 448–450)
Văd eu lucrarea lui Dumnezeu ca un privilegiu, o oportunitate dată de Dumnezeu de a lucra alături de Cel care va definitiva lucrarea?
