Mă silesc și eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mântuiți.
1 Corinteni 10:33
Ascultă ediția audio aici.
Există în inima multora un element de egoism care se ține lipit de ei ca lepra. Ei și-au consultat atât de mult timp propriile dorințe, plăceri și avantaje încât nu mai simt că au și alții așteptări de la ei. Gândurile, planurile și eforturile lor sunt doar pentru ei înșiși. Ei trăiesc pentru sine și nu cultivă bunăvoința dezinteresată, care, dacă este manifestată, va spori și se va întări până când va deveni o delectare pentru ei să trăiască pentru binele celorlalți. Acest egoism trebuie identificat și înfrânt, pentru că el este un păcat grav în ochii lui Dumnezeu. Acești oameni au nevoie să manifeste un interes special mai mare față de oamenii din jurul lor; dacă ar face acest lucru, și-ar aduce sufletul într-o comuniune mai strânsă cu Hristos și ar fi umpluți cu Duhul Său, astfel încât să se alipească de El cu o tenacitate atât de puternică încât nimic să nu-i poată despărți de iubirea Lui.
Omul a cărui experiență este cel mai puțin de invidiat este omul care își încuie toate plăcerile în propria inimă. Cei care se bucură cel mai mult de viață, care simt adevărata satisfacție sunt cei care primesc pentru a da. Cei care trăiesc pentru sine sunt totdeauna în pagubă și nu vor fi niciodată satisfăcuți. Nu există niciun fel de creștinism în închiderea plăcerilor în propria inimă egoistă. Noi trebuie să aducem strălucire și binecuvântare în viețile altora. Dumnezeu ne-a ales să fim canale prin care El să comunice binecuvântările Sale.
Va veni vremea când pământul se va mișca încoace și încolo, clătinându-se ca o colibă. Dar gândurile, scopurile, faptele lucrătorilor lui Dumnezeu, chiar dacă sunt nevăzute acum, vor ieși la iveală în marea zi a răsplătirii, a plății finale. Lucruri acum uitate vor apărea atunci ca martori, fie pentru, fie contra. Dragostea, amabilitatea, sacrificiul de sine – acestea nu se vor pierde niciodată. Când aleșii lui Dumnezeu vor fi schimbați din moarte la nemurire, cuvintele și faptele lor de bunătate vor ieși la iveală și se vor menține de-a lungul veșniciilor. Niciun act de slujire neegoistă, oricât de simplu sau de mic, nu se va pierde. Prin meritele neprihănirii împărtășite a lui Hristos, mireasma acestor cuvinte și fapte persistă pentru totdeauna.
