Și eu, când erau ei bolnavi, […] îmi smeream sufletul cu post și mă rugam cu capul plecat la sân. Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
Psalmii 35:13,14
Ascultă ediția audio aici.
Suferința aproapelui este testul și oportunitatea credinciosului. David dovedește o compasiune profundă față de durerea semenilor săi. O asemenea compasiune trebuie să ne caracterizeze pe toți. În compasiune se dovedește autenticitatea religiei. Lucrul acesta este reliefat de Isus în pilda samariteanului milos. Compasiunea manifestată prin fapte este dovada existenței amprentei divine asupra religiozității. O religie fără compasiune este o religie fără Dumnezeu.
În privința compasiunii, în primul rând este important să ne asigurăm că manifestăm o împreună-simțire reală. Sunt de evitat cuvintele superficiale, politice, de complezență. Sunt clișee verbale reci, distante și ineficiente. Nu oferă nimic. Doar aparențe. În al doilea rând, compasiunea nu este suficient doar să fie simțită, ci trebuie și exprimată față cei aflați în situații dificile. Aceștia au nevoie de cuvintele și de prezența noastră. Nu este de ajuns să ne pară rău de necazul celuilalt, trebuie să îi spunem lucrul acesta, să fim alături de el atât emoțional, cât și fizic.
Împreuna-simțire nu poate fi doar un act de bunătate ocazională. Viața lui Isus a fost caracterizată de o permanentă și profundă compasiune față de fiecare ființă aflată în dificultate. Pentru a deveni asemenea Lui, și noi trebuie să dezvoltăm aceleași caracteristici morale și să practicăm aceeași milă, amabilitate, bunătate și iubire față de aproapele nostru.
Împreuna-simțire dovedită în trăire emoțională și în fapte de bunătate are un dublu beneficiu. Este un sprijin deosebit de important pentru cel aflat în necaz și un factor de echilibru emoțional și de creștere spirituală pentru cel care o manifestă. Aduce lumină atât în viața celui ajutat, cât și în viața celui care ajută.
Provocare: Iată două sugestii pe care le poți pune în practică începând de azi: (1) dezvoltă deprinderea de a observa persoanele care suferă, mai ales pe cele care încearcă să-și ducă singure povara necazului, din dorința de a nu fi povară nimănui, și (2) realizează un plan de susținere a cuiva, stabilește un buget și implică-te constant!
