Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor și mă face să merg pe înălțimile mele. – Către mai marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu corzi.— Habacuc 3:17–19,
Cuvintele din Habacuc 3 încheie rugăciunea lui Habacuc către Dumnezeu într-o perioadă de provocări, amenințări și haos, în timp ce armata Babilonului se apropia de regatul lui Iuda. Cartea lui Habacuc este o conversație între profet și Dumnezeu într-o perioadă fără precedent din istoria poporului lui Dumnezeu. Și noi ne confruntăm cu vremuri fără precedent. Așa cum a fost pentru Habacuc și poporul său, ne este greu să înțelegem ceea ce se întâmplă în lumea noastră de astăzi. Adesea necazurile noastre par mai mult decât putem suporta. Cu toate acestea, prin toate, ne putem aminti că Dumnezeul nostru ne dă putere.
La fel ca în imaginea lui Habacuc a unei căprioare care traversează cu agilitate un teren montan accidentat, putem avea siguranța și încrederea că Dumnezeu ne conduce în vremurile grele. Dumnezeul nostru este viu și controlează lumea și evenimentele ei. Deși nu putem ști exact ce sau de ce face ceea ce face, putem fi siguri că El este Dumnezeu — El va face întotdeauna ceea ce trebuie. Această asigurare ne dă încredere și speranță în aceste vremuri confuze și dureroase. În această perioadă din istoria lui Iuda a slujit și profetul Ieremia. El a scris cartea Plângerilor după căderea Ierusalimului. Auzim durere, întristare și disperare – dar el vorbește despre credincioșia lui Dumnezeu. Vezi Plângerile 3:17–26: Mi-ai luat pacea, și nu mai cunosc fericirea.
Astăzi, în timp ce așteptăm pe Domnul, să experimentăm planul Lui pentru noi. Fie ca prezența și promisiunile Sale, protecția și pacea Lui să ne înconjoare pe toți.
