David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean.” Și Saul a zis lui David: „Du-te, și Domnul să fie cu tine!” Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă și l-a îmbrăcat cu o platoșă.. — 1 Samuel 17:38
Saul a fost un laș! Avea armură, dar știa că nu-l putea răpune pe Goliat în forța sa fizică. Cu o aparentă prudență, el a refuzat la început lui David intenția de a lupta, din cauza tinereții sale. Apoi a dat mai multe dovezi despre nebunia lui încercând să-i dea lui David propria armură.” „Deși Saul îi dăduse lui David permisiunea să accepte provocarea lui Goliat, regele nu avea nicio speranță că David va avea succes în întreprinderea sa curajoasă. S-a dat porunca de a îmbrăca tânărul în armura proprie a regelui. Coiful greu de aramă i-a fost pus pe cap, iar haina de zale a fost pusă pe corp; sabia monarhului era lângă el. Astfel echipat, a început să-și facă treaba, dar în curând a început să-și întoarcă pașii. Primul gând în mintea spectatorilor anxioși a fost că David hotărâse să nu-și riște viața într-o întâlnire atât de inegală. Dar acest lucru era departe de gândul tânărului curajos. Când s-a întors la Saul, a cerut voie să pună deoparte armura grea, spunând: „Nu pot merge cu acestea;.” El a dat jos armura regelui și, în locul ei, i-a luat în mână doar toiagul său, cu geanta lui de păstor și o praștie simplă.”
Trebuie să ne amintim că David era de statură medie. , în timp ce Saul era mult mai înalt. Armura regelui ar fi fost grea, dar mai mult decât atât, ar fi fost supradimensionată și incomodă pentru David. În timp ce Saul spera că David va avea succes, el a avut încredere în armura lui pentru a-l proteja pe băiat. Când David a cerut respectuos să scoată armura regelui, preocuparea lui a fost dublă: (1) nu se antrenase în timp ce o purta și aceasta îi împiedica mișcările; și (2) mai important, armura a arătat neîncredere în puterea lui Dumnezeu de a-l proteja.
„David nu a putut lupta în armura lui Saul – trebuia să fie el însuși. . . . Dumnezeu vrea oameni care să fie ei înșiși, oameni care să învețe din experiența de fiecare zi ceea ce trebuie să știe pentru a rezolva problemele de mâine.” Saul a avut încredere în armura sa; David a avut încredere în Dumnezeul său.
